Dragi surori,

Dragi fiice ale Bisericii noastre locale,

 

            Întâlnind un preot care a primit misiunea de a se dărui formării seminariştilor, după ce mi-a prezentat un plan interesant şi o lucrare adresată lor în vederea unui drum cât mai frumos şi mai hotărât spre împlinirea vocaţiei la Sfânta Preoţie, i-am făcut o întrebare: „N-ai vrea să prezinţi şi surorilor Institutului Diecezan «Slujitoarele lui Cristos Marele Preot» câteva gânduri aşa cum le vede un preot chemat să-l facă cunoscut pe Isus oamenilor zilelor noastre?”.

            Preotul, al cărui nume rămâne în mod special tăinuit, mi-a răspuns: „Am să mă gândesc; oricum e o idee interesantă şi dacă se va materializa, cred că le va fi de folos. Mă bucur să exprim gândurile mele celor care prin dăruirea lor, aleg să-l slujească pe Dumnezeu în Institutul Diecezan «Slujitoarele lui Cristos Marele Preot». Bineînţeles, în ele se vor putea regăsi foarte bine şi celelalte surori pentru că vocaţia, ce este altceva dacă nu, chemarea la slujire?”

            Iată aceste gânduri binecuvântate de noi şi prezentate ca o mică carte de verificare, ca o oglindă în care fiecare dintre voi se poate admira sau analiza pe acest drum minunat al slujirii, având ca o mare binecuvântare două mâini şi o singură inimă oferită lui Isus, Marele Preot.

            Numele preotului nu contează. El poate fi episcopul, parohul sau alt slujitor al Bisericii chemat să-l reprezinte pe Cristos între oameni.

            Vă înmânez cu mare bucurie şi speranţă aceste gânduri şi aceste minunate puncte de reflecţie.

            Şi tu eşti mireasa lui Cristos Marele Preot şi eşti chemată să spui asemenea Sfintei Fecioare Maria: „Iată slujitoarea Domnului fie mie după cuvântul Tău” (Lc 1,38).

Al vostru,

Episcop Petru Gherghel

 


Adoraţia

            De obicei, multe persoane se plictisesc în faţa Preasfântului Sacrament neştiind ce atitudine trebuie să aibă. Tu când eşti în biserică sau în capelă pentru adoraţie nu uita nici un moment că înaintea ta este Regele tău, este cel datorită căruia tu eşti ceea ce eşti. Adoraţia înseamnă preamărire a lui Dumnezeu pentru atotputernicia sa, pentru tot ceea ce a creat şi continuă să susţină în existenţă. În faţa Preasfântului Sacrament să ai mereu o atitudine de reverenţă. Dacă adoraţia este comunitară, participă atât cât este posibil rugându-te şi cântând. Dacă este particulară, de cele mai multe ori, cuvintele sunt de prisos. Însuşeşte-ţi încet-încet o atitudine adoratoare. Mai întâi fă linişte în jurul tău, apoi în interiorul tău. Citeşte un text din Sfânta Scriptură, ori o reflexie semnificativă, apoi, în tăcere, contemplă-l pe Isus prezent în Sfânta Ostie, din iubire pentru tine. El este acolo pentru tine. Acela este momentul tău.

            Fiind o congregaţie legată de sacramentul preoţiei şi fiind acest sacrament înfiinţat de Isus Cristos la Cina cea de Taină, în Joia Mare, superiorii au convenit ca, în fiecare zi de joi să dedici o oră adoraţiei. Ar fi de preferat să dedici această oră lui Dumnezeu, indiferent de munca pe care o ai de făcut. Altfel, vocaţia ta riscă să devină searbădă, şi, asemenea sării, să nu mai poată fi folosită la nimic, decât de aruncat. Nu amâna momentele de rugăciune. O amânare la nesfâşit sfârşeşte prin a o abandona definitiv. În acest caz, o viaţă consacrată fără rugăciune este sortită eşecului.


 

Întâlnirea cu aproapele

            Trebuie să ştii că, faţă de alte congregaţii de surori, carisma ta este una oarecum privilegiată. Dacă unele surori se îngrijesc în mod special de copii, de bătrâni, de săraci etc., prin slujirea ta vei avea ocazia să intri în contact cu foarte multă lume, de la oamenii cei mai înalţi în rang până la cei mai umili, la cerşetori. Tratează-i pe fiecare cu respect şi cu iubirea cu care îi iubeşte şi Dumnezeu. Nu privilegia pe nimeni  Toţi îţi sunt trimişi spre a-i sluji. În fiecare este prezent chipul lui Dumnezeu. De aceea respectă-l pe Dumnezeu de pe chipul lor. Nu căuta în şi prin ei privilegii. Dumnezeu va avea grijă şi de tine. Tu împlineşte-ţi cum se cuvine datoria. Toate acestea şi multe altele din cele pe care le vei întâmpina în timpul zilei vor depinde în mare măsură de întâlnirea ta cu Dumnezeu din timpul dimineţii, de rugăciunea ta. Altfel vei avea o faţă posomorâtă, nu vei înţelege pentru ce ţi se cere un lucru, pentru ce trebuie să fii şi la dispoziţia „oamenilor mari” şi a cerşetorilor. Vei considera totul o povară. Vocaţia ta de slujitoare a lui Cristos Marele Preot va fi o povară şi, în consecinţă, o vei abandona. Vei fugi de chemarea lui Dumnezeu. E importantă rugăciunea  Ea trebuie să stea la baza fiecărei tale zile.


 

Meditaţia

            Rugăciunea nu va avea efect de durată, dacă nu devine meditaţie. Aşadar, meditaţia este un alt punct al zilei tale căruia va trebui să-i dai aceeaşi importanţă. „Dar nu aud toată ziua predici? Nu-mi spune părintele destule? Pentru ce trebuie să mai meditez? Ce să mai meditez? Credeţi că mai am timp şi de meditaţie? Nu, chiar e prea mult ” Meditaţia are rolul ei. Este mâna prelungită a rugăciunii. O rugăciune, dacă nu este transpusă în fapte, nu este rugăciune. Dar a o transpune în fapte, este tocmai rolul meditaţiei. Ea, meditaţia, are rolul de a te ajuta să pătrunzi în inima rugăciunii. De aceea spuneam, trebuie făcută şi o rugăciune personală. Să-i oferi lui Dumnezeu ziua întreagă, pe tine în întregime. Ori, o zi înseamnă mult, tu în întregime însemni mult. Cum te vei descoperi aşa cum eşti dacă nu dai spaţiu meditaţiei. Vei avea impresia că eşti cea mai bună soră dintre toate cele care sunt în parohii şi vei suferi la fiecare observaţie a preotului sau a superioarei tale. Dă spaţiu meditaţiei şi te vei cunoaşte mult mai mult şi-i vei înţelege mult mai mult şi pe cei din jurul tău: o altă soră poate puţin dificilă, un preot paroh uşor cicălitor, un preot vicar pretenţios etc. În lumina întâlnirii tale cu Dumnezeu, toţi aceştia vor avea altă imagine. Şi pentru a te ajuta să înţelegi ce este meditaţia, îţi voi da un exemplu.


 

Eşti în locul Mariei şi a Martei

            Să presupunem că te-ai oprit să meditezi asupra fragmentului în care se vorbeşte despre Isus cu cele două surori: Marta şi Maria. Pentru început, roagă-te Duhului Sfânt să te lumineze pe parcursul meditaţiei pentru a trăi momentul cât mai cu folos. După ce ai citit textul, încearcă să-l localizezi. Închipuie-ţi satul celor două surori, casa lor, pe ele. Închipuie-ţi că tu eşti una dintre cele două surori. Dacă Isus ar fi venit în casa ta, cum te-ai fi comportat? Ce ai fi răspuns dacă erai Marta? Cum ai fi reacţionat dacă erai Maria? Ai fi renunţat să-l asculţi pe Isus? L-ai fi neglijat pe Isus în favoarea muncii? Cere apoi lui Dumnezeu să te ajute să descoperi o anume învăţătură din acest text. De exemplu, cere-i să te ajute să împlineşti slujire ta cu mai multă disponibilitate. Ce vei face? Vei vedea în text unde se vorbeşte despre disponibilitate. Care este atitudinea celor două surori şi a lui Isus în această privinţă. Ce oferă ele şi ce aşteaptă Isus? Cum înţelege Isus disponibilitatea. Şi vei vedea că disponibil este cel care, mai întâi ascultă cuvântul lui Dumnezeu apoi îl trăieşte. După ce Isus a vorbit Mariei despre împărăţia sa, după ce a asigurat-o pe Marta care este partea cea mai bună, cu siguranţă, nu a plecat imediat. A mâncat ceva din ceea ce Marta s-a trudit să pregătească. Prin atitudinea sa, Isus doar a dorit să arate celor două surori ce este mai important. În cazul tău, dialogul cu Dumnezeu care îţi dă forţa necesară pentru a sluji pe fraţi. Vei înţelege astfel de ce trebuie să începi ziua rugându-te, de ce trebuie să trăieşti vocaţia ta de „slujitoare” menţinând mereu legătura cu Dumnezeu prin rugăciune. Vei compara apoi textul, întâmplările din el cu întâmplări asemănătoare din viaţa ta. Sigur, nu era Isus aşa cum era în cazul Martei şi a Mariei, dar era preotul, un „alt Cristos”. Cum te-ai comportat, care a fost atitudinea ta în multe cazuri asemănătoare?


 

Vreau să fiu mai disponibilă

            După ce te vei fi întrebat asupra acestor atitudini, ia o hotărâre, una de care să-ţi aminteşti deseori în timpul zilei. Nu lua hotărâri pe care să-ţi fie greu să le împlineşti. De exemplu, în urma acestei meditaţii ia hotărârea de a fi mai atentă la rugăciune. Vei spune: „Ce are această hotărâre cu textul meditat?” Are  O rugăciune bine făcută, e o rugăciune trăită. Cu alte cuvinte, a fi atentă la rugăciune înseamnă a fi atentă şi la celelalte slujiri din timpul zilei. Vei fi o soră cu adevărat disponibilă. Toate acestea sunt rodul unei meditaţii bine făcute.


 

Părintele paroh

            Şi pentru că vorbeam de relaţia cu alţii, ţi-am mai spus, o soră din parohie are posibilitatea să intre în contact cu foarte multe persoane.

            Mai întâi, este părintele paroh. Înainte de toate, trebuie să ştii că şi el este un om, o persoană cu defecte şi calităţi, la rândul său un credincios care este în drum spre împărăţia lui Dumnezeu. Cu el te vei întâlni pe parcursul zilei, pe el îl vei ajuta în slujirea pe care, la rândul său o face ca preot. Tu trebuie să ştii că prin ceea ce faci îl poţi ajuta sau, din contra, îl poţi încurca. De aceea, conştientă că este un om înainte de toate, să ai faţă de el respectul, ca şi răbdarea pe care le ai faţă de tatăl tău. Nu uita nici un moment că este alesul lui Dumnezeu, că este chemat să-l facă prezent pe Fiul său în lume, prin celebrarea sacramentelor şi prin întreaga sa viaţă. Preotul, în slujba căruia tu ai fost repartizată să slujeşti, e mare, dar nu în sensul real al acestui cuvânt. E mare pentru că are o chemare specială. El e chemat să celebreze Sfânta Liturghie, să împartă iertarea în sacramentul spovezii, să îi nască pe oameni la adevărata viaţă a fiilor lui Dumnezeu prin Botez, este chemat să asiste formarea noilor familii etc. Aceasta trebuie să-l facă mare în ochii tăi. Cu toate acestea, uneori vei constata că nu doar preotul iese în evidenţă, ci şi omul din preot. Nu te scandaliza şi nu-ţi pierde răbdarea. Şi preotul este un om înainte de toate. Nu este un sfânt, ci este în drum spre sfinţenie. Nu este un om perfect, ci este perfectibil. Sfinţii sunt deja cu Dumnezeu. Noi, cei de pe pământ suntem în drum spre el. În astfel de momente poartă-te cu multă răbdare, dar şi cu multă maturitate. Discută dificultăţile tale cu un alt preot, cu sora superioară, nicidecum cu persoane din cadrul comunităţii parohiale sau cu surori mai puţin avizate. A greşi este omenesc, a persevera în greşeală este diavolesc. Un glas mai ridicat, o atitudine uşor nepotrivită, un oarecare dispreţ faţă de ceea ce faci, nu trebuie nicidecum să te descurajeze. Sunt încercări, sunt momente în care credinţa şi fidelitatea ta sunt puse la încercare. Dumnezeu te-a chemat şi tot el permite să fii încercată. Nu vei şti niciodată că eşti o soră virtuoasă, dacă virtutea ta nu este probată. Disperarea nu are voie să facă parte din viaţa ta. De asemenea, nici expresiile „nu pot, nu vreau”. Încearcă  Repet: dacă Dumnezeu te-a chemat, îţi dă şi harurile necesare. Tu trebuie să corespunzi, să lucrezi cu harurile pe carele primeşti. Să ai curajul să discuţi cu preotul paroh problemele care te privesc, mai ales în domeniul administrativ. Obişnuieşte-te să-l întrebi înainte de a face un lucru important. Şi părerea lui contează  Mai ales că el este primul responsabil în acea parohie. În astfel de cazuri, ascultarea e grea, dar folositoare. Acelaşi gând şi pentru surorile care slujesc într-o instituţie anume: episcopie, seminar, grădiniţă, presă etc. Toate acestea au un responsabil direct. Consultaţi-l!


 

Părintele vicar

            O altă persoană pe care o vei întâlni în parohie este preotul vicar, acolo unde necesitatea o cere. Şi el este la fel de mare ca şi preotul paroh. În administrarea Tainelor Sfinte,  nimic nu-i deosebeşte. Amândoi au aceeaşi preoţie, a lui Cristos. Nici unul nu este mai mic sau mai mare în ceea ce priveşte preoţia, chiar dacă vârsta este aceea care îi diferenţiază. Singura diferenţă dintre ei este de ordin administrativ. Unul este responsabilul direct al parohiei, celălalt are rolul de a-l ajuta. De regulă, preotul vicar este ceva mai tânăr. Fereşte-te să faci diferenţe vizibile între cei doi: sau preotul paroh va considera că eşti prea apropiată de preotul vicar sau preotul vicar se va considera marginalizat în favoarea preotului paroh. E adevărat, preotul paroh este responsabilul parohiei, dar nu uita: şi preotul vicar este tot preot şi merită acelaşi respect. Fiind mai tânăr, poate că uneori este mai neexperimentat. Înţelege-l şi, în acelaşi timp, nu-i împlini toate mofturile. Nu-l privilegia cu nimic. Ca slujitoare a lui Cristos Marele Preot eşti şi în slujba lui, dar nu numai a lui, sau a lui în mod special. Dacă vei încerca să-l slujeşti pe Cristos din el, multe discuţii, fapte, atitudini etc., vor putea fi evitate.


 

Cu o soră asemenea ţie

            O altă soră împreună cu care împarţi slujirea ta în parohie poate fi o persoană pe care o întâlneşti de cele mai multe ori în timpul zilei. Fiind soră ca şi tine, având acelaşi ideal, aceeaşi vocaţie, desigur ar trebui să aveţi un drum comun. Există însă riscul ca una să fie mai privilegiată decât cealaltă sau cel puţin aşa să se pară. Nu te descuraja  Înseamnă că nu ţi-ai făcut meditaţia bine. Trebuie să fii conştientă că un om are şi defecte dar şi calităţi. Cealaltă soră are calităţi pe care tu nu le ai, iar tu ai calităţi pe care nu le are ea, la fel şi defecte. De aici şi acest risc al neînţelegerii dintre voi. Nici într-o familie nu se dă aceeaşi atenţie fiecărui copil, ci se dă fiecăruia cât se crede de cuviinţă. Nicidecum nu trebuie să disperi când nu eşti luată în seamă. Cui i se dă i se şi cere. Dacă ţi se dă multă atenţie, înseamnă că se şi pretinde mult de la tine. Şi apoi, atunci când te-ai hotărât să-ţi consacri viaţa lui Dumnezeu, nu ţi-ai fi pus astfel de probleme. Iar dacă ţi-ar fi spus o altă soră că pot apărea, le-ai fi banalizat. Atunci, cine poartă vina? În privinţa fiecărei persoane, caută mai întâi calităţile, apoi îţi va fi mai uşor să treci peste defecte. Iarăşi îţi repet, nu discuta cu oricine problemele tale, neînţelegerile tale, ci cu părintele spiritual, cu o soră mai mare sau cu sora superioară. O problemă împărtăşită cu alţii este deja înjumătăţită. Ca normă urmăreşte următoarea schemă: când nu-ţi place ceva la cineva, vezi ce nu place altora la tine. Şi se compensează.

            Alte persoane cu care poţi intra în contact sunt: episcopul, sora superioară, alţi preoţi, alte surori, credincioşii din parohie şi alţi musafiri, care pot bate oricând la uşa parohiei.


 

Episcopul

            Episcopul este primul tău superior. Ca şi păstor al diecezei, ca fondator al congregaţiei din care faci parte, el este direct responsabil de vocaţia ta, de slujirea pe care o îndeplineşti. În ierarhia ascultării tale, episcopul trebuie să fie înaintea părintelui paroh. Îl vei respecta răspunzând chemărilor sale în favoarea binelui diecezei. Dă răspunsul tău cu promtitudine şi bucurie atunci când consideră că locul slujirii tale trebuie schimbat. Chiar dacă ţi-e greu, ascultarea e mai importantă. Glasul lui este glasul apostolilor chemaţi şi trimişi în mod direct de către Isus, iar voinţa lui este voinţa Bisericii atât de mult dorită de Isus.


 

Sora superioară

            În ceea ce te priveşte, sora superioară este responsabila cea mai apropiată a ta. Este una dintre surorile împreună cu care tu împarţi aceeaşi carismă. Gândeşte-te deseori la crucea ei. Dacă tu eşti responsabilă peste slujirea pe care ai fost chemată să o faci, ea este responsabilă nu doar de toate surorile, dar şi de slujirea lor. Astfel, problemele tale, problemele tuturor surorilor sunt şi ale ei. Iar dacă tu simţi că uneori ţi-e greu, ea ce simte? Respect-o pe sora superioară cu respectul pe care îl datorezi mamei tale. Dacă respecţi, vei fi respectată; altfel vei ajunge să „cerşeşti” respect. Şi nu vei primi, tocmai pentru că nu ai oferit. Deschide-te ei, împarte din bogăţiile slujirii tale şi cu ea, iar în momentele grele, nu ezita să o cauţi. Aminteşte-o mai ales în rugăciunile tale.


 

Oaspeţii

            Dacă vor veni şi alţi preoţi la părintele paroh, la părintele vicar sau alţi oaspeţi, tratează-i cu respect. Dacă nu pentru ceea ce sunt, măcar pentru că sunt şi ei oameni ca şi tine. Poartă-te cu seninătate înaintea lor şi nu le arăta nicidecum că nu eşti bucuroasă de prezenţa lor. Caută să fii generoasă şi disponibilă. E semn de sfinţenie!


 

Credincioşii parohiei

            Faţă de credincioşii din parohia unde ai fost repartizată să slujeşti poartă-te şi cu ei cu respect. Ei nu sunt „mari” în sensul în care este preotul, dar sunt şi ei oameni şi, ca atare, merită respect pentru ceea ce sunt. Să nu profiţi niciodată de poziţia ta mustrându-i dacă au greşit, dacă nu au venit când au promis, dacă nu te-au ajutat la curăţirea şi aranjarea bisericii. Ei au problemele lor. De la biserică, de la părintele, de la sora ei aşteaptă mult. Pentru unii poate e singurul loc unde mai pot găsi mângâiere, un cuvânt bun, un zâmbet, iar dacă tu nu te porţi cu respect cu ei s-ar putea să-i îndepărtezi de Biserică prin atitudinea ta. Respectă-i ca pe fraţii şi surorile tale. Colaborează cu ei atât cât este posibil şi bine pentru bunul mers al parohiei. Nu privilegia pe nimeni pentru a nu trezi discuţii inutile. Nu vorbi cu ei despre problemele parohiei. Ei le au pe ale lor. Unii ar putea să rămână scandalizaţi, alţii ar putea să te influenţeze în rău. De aceea, fii foarte atentă în relaţia cu ei. Pentru siguranţă este bine să ceri de cele mai multe ori părerea părintelui paroh, chiar dacă ţi se pare că este o problemă banală. Nu înstrăina fără ştirea părintelui paroh nici unul din bunurile parohiei. Dar să nu fii nici zgârcită. Credincioşii să vadă în tine pe „sora bună”.


 

În mijloacele de transport

            Când mergi undeva cu un mijloc de transport în comun, şi aici poartă-te cu modestie. Poţi influenţa foarte mult chiar fără să realizezi acest lucru. Din atitudinile tale, lumea îşi va da seama că eşti o soră model şi te vor respecta, altfel vei deveni subiectul principal al discuţiilor lor. Şi aici îmbrăcămintea trebuie să fie modestă. Obişnuieşte-te să îmbraci mereu haina specifică congregaţiei. Ea este prima etichetă cu care te prezinţi în faţa lumii. Şi după modul în care te îmbraci, mulţi îşi vor putea face o imagine despre tine. În acelaşi timp, fereşte-te şi de gesturi nepotrivite. Gesticulează dacă e nevoie, dar discret, vorbeşte discret, fără să atragi atenţia. Mersul în astfel de mijloace este pentru tine o ocazie de apostolat. Oamenii vor învăţa din exemplul tău.


 

Refacerea trupului şi a sufletului

            Trebuie să mai ştii că, din când în când, şi trupul, dar şi sufletul au nevoie să se refacă. În concediu poartă-te cu modestie ca şi în mijloacele de transport în comun, ca şi cu credincioşii parohiei unde slujeşti. Nu uita că şi în concediu eşti soră. Cât priveşte refacerea sufletească, obişnuieşte-te să participi la zilele lunare de reculegere, la exerciţiile spirituale, atunci când se fac, ca şi la zilele de formare specifice anilor de profesiune. E o ocazie în care te poţi îmbogăţi şi cu experienţa altor surori, dar şi un moment în care să vă încurajaţi una pe alta. Trăieşte aceste zile cu maximum de intensitate trăgând din ele cât mai multe foloase.


 

Preotul spiritual

            Pentru că sufleteşte trebuie să stai cel mai bine, alege-ţi un preot spiritual, care nu trebuie să fie neapărat părintele paroh. Să fie un preot căruia să-i împărtăşeşti cu sinceritate problemele tale şi a cărui sfaturi să le urmezi întocmai. Tot el poate să fie şi confesorul tău. Important e să nu laşi problemele sufleteşti nerezolvate. O astfel de problemă se poate transforma viaţa într-un Calvar. Imediat se va vedea acest lucru în atitudinile tale şi chiar pe faţa ta. Un suflet curat înseamnă entuziasm în slujire. Un suflet pătat înseamnă o faţă mohorâtă, mereu nemulţumită şi mai ales, greutate în tot ceea ce faci. Nimic nu mai este făcut din inimă, ci doar pentru că trebuie. Fereşte-te cât poţi de mult de astfel de stări.


 

Viaţa comunitară

            Spre deosebire de alte surori, din alte congregaţii, viaţa ta ca slujitoare a lui Cristos Marele Preot va fi puţin diferită. Pentru că eşti într-o parohie, nu vei putea trăi mereu o viaţă de comunitate. Totuşi, acolo unde este posibil, unde sunteţi mai mult de două surori acceptaţi cu bucurie modelul de viaţă comunitară. Într-o astfel de viaţă vei putea trăi mai intens caritatea evanghelică. Vei învăţa să le accepţi pe celelalte surori cu tot ceea ce înseamnă ele: calităţi, defecte, vârstă, mentalitate, temperament etc. În mod special, vei participa la momentele care ritmează viaţa cotidiană: rugăciunea, masa, momentele formative, munca etc. Lipsa de la aceste momente să fie încuviinţată doar cu permisiunea surorii responsabile.


 

Sfaturile evanghelice

            Ştii deja că, pentru a fi persoană consacrată, această consacrare este publică, în faţa Bisericii şi are la bază cele trei voturi sau sfaturi evanghelice: ascultarea, curăţia şi sărăcia. Nici unul nu este mai puţin important. E adevărat, nu sunt asemenea celor şapte sacramente. Cel care le face, nu primeşte un sacrament aşa cum este sacramentul Preoţiei. Sunt trei sfaturi evanghelice care presupun libertatea deplină a persoanei şi au ca scop câştigarea împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţie semnificată, de altfel, de cele trei voturi.


 

Ascultarea

            Ascultarea este una dintre cele mai mari virtuţi ale unui creştin. Când există ascultare, lucrurile, în general, peste tot, merg bine. Ea trebuie să se bazeze pe respect şi, în cazul tău, pe credinţa în cel pe care de bunăvoie ai hotărât să-l urmezi, în Isus Cristos. Dacă în faţa lui Dumnezeu ai promis ascultare, ascultă. Nimeni nu-ţi vrea răul. În caz contrar, dacă cineva în numele ascultării îţi cere să faci un rău, în mod automat eşti dezlegată de votul ascultării. Ea trebuie datorată în primul rând episcopului, surorii superioare, părintelui paroh şi părintelui vicar, surorilor mai în vârstă şi tuturor celor care prin ceea ce îţi cer îţi doresc binele şi numai binele. Dacă sunt probleme în privinţa ascultării, înseamnă că trebuie să discuţi cu părintele tău spiritual şi el te va ajuta să înţelegi care este scopul pentru care în Biserică există şi acest vot.


 

Curăţia

            Cât priveşte curăţia, totul este legat de esenţa renunţării tale. Ai renunţat la o familie şi te-ai consacrat în feciorie lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că va trebui să te fereşti de tot ceea ce te poate duce la încălcarea acestui vot. Fapte în sine, imagini, ocazii, întâlniri ascunse cu persoane de alt sex, discuţii inutile şi cu două înţelesuri. În acelaşi timp, nu trebuie să fii nici scrupuloasă. Din orice privire, din orice gând, din orice cuvânt care ţi se pare dubios să faci un păcat. Păcatul, în acest sens, este atunci când cu ştiinţă şi voinţă cauţi cele expuse mai sus, cu scopul de a-ţi procura o plăcere trupească, plăcere care este în dezacord cu ceea ce ai promis făcând votul castităţii. Fiind o problemă care ţine în mare parte de trup, fiind încă un om, nu o sfântă, nu un înger, s-ar putea să fie momente în care să fii ispitită. Nu te descuraja  O ispită nu înseamnă un păcat. Păcatul este atunci când accepţi ispita, când te complaci în ea. Pe de altă parte, a considera că totul este împotriva castităţii tale, întâlnirea cu o persoană anume, un cuvânt anume, o imagine anume, este semn de lipsă de maturitate. În misiunea ta vei întâlni mulţi oameni, mulţi bărbaţi;, la rândul său, preotul este un bărbat. Nu trebuie să fii caraghioasă  Trăieşte fiecare moment cu maximă maturitate. Dă fiecărei persoane atenţia şi respectul care i se cuvine. Roagă-te mult, mai ales Sfintei Fecioare să te ajute în păstrarea cu sfinţenie şi a acestui vot.

scmp.ro © 2020