Următorul popas l-am făcut împreună cu Isus meditând la intrarea sa triumfală în Ierusalim, la misiunea ucenicilor şi la plânsul lui asupra cetăţii sfinte” (Lc 19). După aceste pasaje profunde, ne-am intors în Vechiul Testament la profetul Isaia care atenţionează poporul ales cu privire la cuvântul lui Dumnezeu: „Ascultă Israele...” (Is 49, 1-6)

Între învăţătura Noului şi Vechiului Testament există continuitate şi nu se poate pune la îndoială valabilitatea ei pentru zilele noastre: ieşirea poporului Israelit din robia Egiptului ne-a dus cu gândul la ieşirea noastră din păcat iar în exemplul lui Iuda am regăsit tragedia omului păcătos care se baricadează în sine. („Oare despre mine vorbeşte?” )

În fiecare dintre noi trăieşte un Iuda dar şi un Petru care se căieşte, regăsindu-şi sensul şi bucuria vieţii. Prin celebrarea misterului Pascal (Mt 14), noi avem posibilitatea, ca şi apostolul Petru, să regăsim echilibrul vieţii spirituale: în trupul şi sângele lui Cristos avem viaţă iar puterea păcatului nu mai are nici o putere asupra noastră. Ca şi profetul Isaia exclamăm: Doamne, Doamne! E exclamaţia omului care suferă mult dar care nu abandonează pentru că Domnul este cu El. Şi când Dumnezeu este cu noi, răul nu poate învinge. În acest context, nu mai puţin important este ascultarea: ucenicul pentru a putea vorbi şi a da mărturie trebuie mai întâi să memoreze efectiv cuvintele Maestrului. „În fiecare dimineaţă El îmi deschide urechea ca să ascult ca un ucenic!” (Is 50, 4)

Drumeţia noastră spirituală a continuat cu Noul Testament. Cina cea de Taină (In. 13), momentul în care Cristos ne lasă euharistia şi în care ne învaţă, dându-ne exemplu concret prin spălarea picioarelor ucenicilor, ceea ce înseamnă adevărata slujire. Isus se pune în slujba omului. El, Creatorul meu, Mântuitorul meu, vine să mă slujească. Domnul „spală” şi modul nostru de a fi ca sa ne pună în slujba Sa. Ne-am regăsit, la invitaţia părintelui, „locul în mijlocul acestor evenimente” sub privirea lui Isus de pe cruce, slujitorul suferind pentru noi (Is 53, 11) şi având în urechi ultimele cuvinte ale lui Cristos.

Meditaţiile au culminat cu Învierea lui Isus. Ne-am întrebat cu femeile sfinte: „cine poate da la o parte piatra” de pe pe inima noastră? Răspunsul a fost „trimisul lui Dumnezeu”, care ne îndeamnă: „Nu vă temeţi; mergeti şi spuneti fraţilor mei să meargă în Galileia: acolo mă vor vedea” (Mt 28, 10). Să avem curajul de a ne întoarce în „Galileea noastră” atunci cănd ne găsim în faţa unui mormânt gol. Dumnezeu ne cunoaşte, ne iubeşte, ne cheamă şi ne trimite.

Exerciţiile spirituale s-au încheiat cu îndemnul: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”. (Mt 28, 20)

Mulţumim lui Dumnezeu şi preoţilor care ne-au fost ghid şi sprinjin în aceste zile de har.

Gioseni: Itinerarul spiritual al celor 12 apostoli

"Itinerarul spiritual al celor 12 apostoli" a fost tema exerciţiilor spirituale din perioada 1-6 mai 2011, la Gioseni, îndrumător fiind părintele Leon Budău, OFMCap.

Dumnezeu ne călăuzeşte pe căi misterioase şi suntem chemaţi să-l urmăm aşa cum o doreşte el. Cel care porneşte în urmarea lui Dumnezeu descoperă toate etapele; încercările, bucuriile, speranţele, dezamăgirile, în itinerarul celor 12 ucenici.

Isus a îndrăgit în fiecare dintre noi câte ceva, iar noi suntem chemaţi să descoperim acel ceva, să lucrăm cu harul său pentru a aduce rod în via sa. Suntem mereu pe drumul cunoaşterii lui Isus ca şi apostolii, iar Domnul este mereu cu noi pentru a ni se descoperi măreţia sa, a ne călăuzi pe calea iubirii la Tatăl.

Putem să ne punem în pielea ucenicilor pentru a vedea asemănările pe care le găsim în urmarea lui Cristos. Dumnezeu vorbeşte fiecăruia în mod personal, se descoperă în feluri diferite şi ne cheamă ca pe apostolii de pe malul lacului sau de pe munte, însă pentru acelaşi scop: de a-l cunoaşte, a-l iubi, a-l urma, a-l accepta aşa cum este şi de a ne abandona în el pe drumul misterios pe care pornim. Încercările fac parte din viaţa omului ca şi bucuriile. Este uşor să îl urmăm pe Isus când îl simţim aproape, dar să ne facem curaj să rămânem alături de el şi în greutăţi. Isus este mereu alături de noi chiar şi atunci când în anumite încercări noi nu-l mai simţim aproape şi nu reuşim să-l înţelegem.

În zilele de formare, 6-9 mai, cu pr. Mihai-Eduard Coşa am văzut că fiecare criză este un moment de creştere personală şi spirituală dacă reuşim să dăm o finalitate pozitivă. Fără momentele de criză noi nu reuşim să ne cunoaştem (să creştem), şi să vedem ce e pozitiv şi ce e negativ în noi. Trebuie să conştientizăm propria noastră identitate, propriile noastre valori şi alegeri. Criza vocaţională scoate mereu în evidenţă şi pune în discuţie finalitatea, motivaţiile şi soliditatea alegerilor noastre.

În general, omul se panichează de noutate şi nu îi este uşor să se adapteze. La fel ca şi ucenici întâlnim mereu noutăţi în viaţa de credinţă, în urmarea lui Isus. Nu ne este mereu uşor să îl acceptăm aşa cum este şi ne întrebăm de ce ne cere un sacrificiu sau altul. Isus ne-a învăţat simplitatea şi umilinţa în încercare, abandonarea totală la voinţa lui Dumnezeu. Orice încercare ne dă motive să ne deschidem ochii şi ne invită la o întâlnire cu noi înşine; e o chemare la o creştere umană şi spirituală. Ne dă posibilitatea unei noi convertiri, la o realegere a lui Dumnezeu. Trebuie să învăţăm să ne lăsăm iubiţi de Dumnezeu şi să ne lăsăm conduşi de el aşa cum au făcut-o ucenicii, să ne străduim ca, la rândul nostru să dăruim iubire. Iubirea este gratuită, nu se primeşte şi nici nu se dăruieşte după merite. Nu este imposibil să trăim o cale evanghelică, o chemare specială alături de ucenici, dar trebuie să fim atenţi să împlinim voinţa lui Dumnezeu şi să fim plăcuţi în faţa lui. Sufletul omului este însetat de Dumnezeu. Să mergem împreună cu el în fiecare clipă pentru a duce la bun sfârşit ceea ce el a început în noi.

Mulţumim bunului Dumnezeu pentru aceste zile speciale pe care ni le-a dăruit de a sta mai aproape de el, pentru a-l asculta, a-l înţelege şi a-l urma. Mulţumim de asemenea şi preoţilor care, cu multă răbdare şi dăruire s-au străduit să ne facă mai atente la glasul lui Dumnezeu şi să ne ajute să redescoperim chemarea lui Isus şi valorile care au stat la baza temeliei în urmarea sa. La fel ca şi apostolilor, Isus ne spune şi astăzi: "Nu vă fie teamă"!