O scurtă prezentare a Institutului diecezan

                            „Slujitoarele lui Cristos Marele Preot"

„Slujitoarele lui Cristos Marele Preot” sunt persoane consacrate, care au ca regulă supremă de viaţă, urmarea lui Cristos cel sărac, cast şi ascultător, propusă de Evanghelie (LG 46; PC 1-2a) şi pentru care contemplarea realităţilor divine şi unirea asiduă cu Dumnezeu în rugăciune, este cea dintâi şi principala lor îndatorie (CD 33; PC 2, 5, 6).

Apostolatul Surorilor constă în primul rând în mărturia vieţii lor consacrate pe care trebuie să o întreţină prin rugăciune şi care trebuie să izvorască din unirea intimă cu Dumnezeu (LG 44; PC 8).

Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” este de drept diecezan, a fost întemeiat în anul 1987, de Excelenţa Sa Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, promulgând primele norme la 7 octombrie 1989. A  primit aprobarea Congregaţiei pentru Institutele de viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică la 21 noiembrie 2003, cu efect de la data întemeierii Institutului cu drept diecezan  şi a aprobării Constituţiilor; 25 martie 1995.

    Pentru a putea forma tinerele care aspirau să se dedice acestui serviciu în folosul Bisericii şi pentru a se putea bucura de un statut de persoane consacrate în dieceză, s-a deschis la Miroslava în octombrie 1987 o formă de noviciat pentru aceste tinere generoase, ce doreau să se formeze la acest mod special de a-l urma pe Isus Cristos.

    Prima maestră de novice a fost Sora Tiburţ, ajutată pentru scurt timp de Sr. Pelagia, care aparţineau Congregaţiei „Notre Dame de Sion”, congregaţie prezentă în Dieceza de Iaşi până la suprimarea libertăţii religioase din 1948.

    Pentru această Asociaţie „Slujitoarele lui Cristos Marele Preot”, a fost elaborată în condiţii de clandestinitate şi dificultăţi deosebite, o regulă de viaţă având titlul de „Norme”, iar primele tinere au făcut prima lor profesiune religioasă la 7 octombrie 1989.

    După căderea regimului comunist, din decembrie 1989 având libertatea de a organiza viaţa religioasă, Episcopul diecezan Mons. Petru Gherghel consacrat la 1 mai 1990, a decis să dea o formă oficială acestui grup de persoane creând Asociaţia religioasă „Slujitoarele lui Cristos Marele Preot”, care îşi desfăşoară activitatea în diferite parohii, episcopie, grădinițe şi în Seminariile diecezane.

    S-a început cu o perioadă de noviciat de 12 luni precedată  de la 1 an până la 2 ani de aspirandat şi postulandat, urmată de profesiunea religioasă temporară pentru perioade limitate: 1 an, respectiv 3 ani. O deosebită contribuţie în formarea primelor surori şi în organizarea Asociaţiei, iar mai târziu a Institutului, au avut-o  ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, ajutat fiind în munca de formare de Pr. Pavel Balint,  Pr. Aurel Iştoc, Mons. Grigore Duma şi Pr. Mihai Chelaru (de fericită amintire).

    În anul 1994 s-a deschis la Baraţi în Casa Buna-Vestire noviciatul după normele canonice iar prima maestră de novice a fost Sr. Maria-Stela din Congregaţia Slujitoarele Iubirii Milostive, ajutată fiind de alte surori din aceeaşi congregaţie: Sr. Damiana şi Sr. Imelda, venite în România cu permisiunea Episcopului diecezan; iar Părinte Spiritual a fost numit Pr. Iosif Enăşoaie.

    În această perioadă a fost elaborată o nouă regulă de viaţă, ce a fost trimisă la Congregaţia pentru Institutele Religioase şi Societăţile de viaţă apostolică la Roma şi primind observaţiile necesare asupra textului s-au pus bazele noilor Constituţii ale viitorului Institut diecezan.

    Având un număr de 120 de Surori prezente în Asociaţie şi de asemenea posibilitatea asistenţei Surorilor din Congregaţia Slujitoarele Iubirii Milostive, originare din Italia, s-a trecut la faza succesivă şi Episcopul diecezan a elaborat Constituţiile Institutului diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” printr-un decret, la data de 25 martie 1995.

    În decursul a doi ani Surorile din Congregaţia Slujitoarele Iubirii Milostive au asistat tinerele aspirante la viaţa consacrată îngrijindu-se totodată de formarea lor din cadrul noviciatului.

    În toată această perioadă 1987-2001, acest Institut diecezan  a fost susţinut şi condus de Episcopul Petru Gherghel ajutat fiind de Episcopul Aurel Percă şi de Mons. Alois Fechet, responsabil pentru Viaţa Consacrată în cadrul aceleiaşi dieceze.

    Primul grup de surori în număr de 30, şi-au oferit viaţa Domnului pentru totdeauna prin profesiunea religioasă perpetuă, în ziua de 7 octombrie 1996 în Sanctuarul Maicii Domnului din Cacica.

    În toamna aceluiaşi an a fost numită maestră de novice Sora Ana Budău din Institutul diecezan, „Slujitoarele lui Cristos Marele Preot" şi s-a continuat formarea aşa cum prevăd normele canonice ale Constituţiilor aceluiaşi Institut.

    În tot acest timp Surorile care intrau în Institut prin profesiunea religioasă pe durată limitată după cum prevăd Constituţiile, odată terminată această perioadă erau încorporate definitiv în Institut prin profesiunea perpetuă.

    În luna septembrie 2001 a fost aleasă prima Superioară generală a Institutului Slujitoarele lui Cristos Marele Preot în persoana Sorei Valeria Doboş şi a fost constituit Consiliul General format din cinci Surori: Sr. Ana Budău, Sr. Lenuţa Băcăoanu, Sr. Dionisia Şandru, Sr. Regina Horvat şi Sr. Regina Patraşc după cum prevăd normele Constituţiilor aceluiaşi Institut.

    În anul 2004 numărul Surorilor prezente în Institutul diecezan Slujitoarele lui Cristos Marele Preot a crescut ajungând la 164, dintre care 128 cu voturi perpetue şi 36 cu voturi temporale.

În anul 2005 a urmat al doilea capitul care a avut ca temă: „Împreună cu Sf. Fecioară Maria femeia „euharistică”, să fim semne și instrumente ale comuniunii, pentru a ne  conforma tot mai mult cu Cristos Marele și Veșnicul Preot”      Superioara generală a fost realeasă în persoana sr. Valeria Doboș.

Consiliulgeneral:  Sr. Simona Ceobanu, sr. Carolina Duma, sr. Ana Budău, sr. Elisabeta Cochior

Cel de al treilea Capitul General in anul 2009, a avut ca temă: „Aminteşte-ţi să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine, căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică ci duhul tăriei, al iubirii şi al înţelepciunii” (2Tim 1,6-7).

          Consiliul general:  

Cel de al patrulea Capitul General în anul 2013, a avut ca temă:„Susținute de credintă, să privim cu speranță la alegerea noastră” (Porta fide, 14)

Superioară generală nou aleasă este  Sr. Lenuța Băcăoanu

Consiliul general:   Sr. Dionisia Șandru, Sr. Regina Horvat, Sr. Cristina Percă, Sr. Cecilia Pușcașu

Capitului General din 2017, fiind al cincilea, a avut ca temă: Să creştem în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos” (2Pt 3,18).

În cadrul celui de-al patrulea capitul general, s-a stabilit noua conducere, formată din: sr. Regina Horvat (superioară generală),

Consiliul general: sr. Monica Fabian sen,  sr. Ana Celmare, sr. Cecilia Puşcaşu şi sr. Cristina Percă

 Scopul. Acest Institut a fost fondat în vederea promovării unei slujiri generoase în Biserica lui Dumnezeu:

–   asistându-i pe preoţi, în care continuă preoţia ministerială a lui Cristos, în diferitele momente ale vieţii şi ale apostolatului lor;

–    ajutându-i pe toţi membrii Bisericii, participanţi la preoţia comună, să redescopere măreţia acestui mare dar.

  Carisma. Prin consacrarea în Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, surorile doresc să trăiască mai intens propria preoţie primită la Botez, participând la opera răscumpărătoare a lui Cristos, văzându-i în preoţi pe continuatorii acestei opere de mântuire săvârşite de Fiul lui Dumnezeu. Îl urmează pe Cristos care şi-a exercitat preoţia sa oferindu-se pe sine Tatălui, prin ascultarea sa plină de iubire „până la moartea pe cruce” (Fil 2,8).

  Isus, Marele Preot, „este rânduit pentru binele oamenilor, în acele lucruri care-l privesc pe Dumnezeu, oferind daruri şi sacrificii“ (Evr 5,1), prezentându-se Apostolilor şi discipolilor ca unul care slujeşte: „eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte“ (Lc 22,27); „Fiul Omului nu a venit să fie servit, ci să servească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“ (Mc 10,45), „căci a domni înseamnă a-l sluji”( LG 10).

  Atitudinea fundamentală a lui Isus a fost aceea de a-l sluji pe Dumnezeu şi pe fraţii lui: „Iată Servitorul meu, pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu îşi află bucuria” (Mt 12,18). Numai în cazul în care Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, îşi vor asuma această atitudine pe care El a manifestat-o toată viaţa, culminând cu momentele forte ale misiunii sale: la Cina cea de Taină şi în timpul Pătimirii, vor putea fi numite ucenicele, alesele lui Isus.

 Această vocaţie la slujire „spre zidirea Trupului lui Cristos” (Ef  4,12) trebuie trăită cu o iubire şi prin semne deosebit de intense. Surorile se  decid să-l urmeze pe Cristos, Marele şi veşnicul Preot, slujitorul lui Dumnezeu şi slujitorul tuturor oamenilor, „ca pe unicul necesar, ascultându-i cuvintele şi ocupându-se de lucrurile Lui” (PC 5).

      Cu această disponibilitate, vor sluji mai mult şi mai bine, pentru că, asemenea lui Cristos, s-au eliberat de toate acele condiţionări care constituie un obstacol în slujirea poporului lui Dumnezeu.

 

 

 

 

 

scmp.ro © 2020