Imaginea centrală a conferinţei, „a face casă împreună", a fost luată din exortaţia „Cristus vivit" a papei Francisc: „A face «casă» înseamnă a crea o familie, înseamnă a învăţa să ne simţim uniţi cu ceilalţi dincolo de legături utilitariste şi funcţionale, uniţi în aşa fel încât să simţim viaţa un pic mai umană. A crea o casă înseamnă a crea legături care se construiesc cu gesturi simple, zilnice şi pe care toţi putem să le facem. O casă, o ştim toţi foarte bine, are nevoie de colaborarea tuturor. Nimeni nu poate să fie indiferent sau străin, pentru că fiecare este o piatră necesară pentru construirea sa. Asta implică să cerem Domnului ca să ne dea harul de a învăţa să avem răbdare, de a învăţa să ne iertăm şi să reîncepem. De şaptezeci de ori câte şapte, toate dăţile care sunt necesare. A crea relaţii puternice cere încrederea care se alimentează în fiecare zi cu răbdare şi cu iertare" (CV 217).
În încheierea primei conferinţe sr. Regina ne-a reamintit că frumuseţea consacrării constă în posibilitatea de a trăi în mod desăvârşit chemarea la fericire, pe care Dumnezeu le-o adresează tuturor oamenilor: chemarea de a-i face fericiţi pe ceilalţi. Aşa cum ne-a spus şi Sfântul Părinte la Iaşi: „Noi aparţinem unii altora, iar fericirea personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi. Toate celelalte sunt poveşti".
La ora 11.00 toate surorile s-au îndreptat spre biserica „Trupul şi sângele Domnului" din Gherăeşti unde s-au rugat sfântul Rozariul şi au participat la sfânta Liturghie, celebrată de Preasfinţitul Petru Gherghel împreună cu pr. paroh Daniel Ghitiu şi pr. Eugen Blaj.
La predică Preasfinţitul Petru ne-a invitat să contemplăm cu atenţie imaginea imprimată pe amintirea pregătită pentru această zi şi să recunoaştem în Maria dinamismul slujirii noastre: a iubi pentru că mai întâi eşti iubit de Dumnezeu. În dialogul cu Dumnezeu, din prima lectură a zilei, Abraham manifestă curajul acestei iubiri, care mijloceşte pentru păcătoşii din Sodoma şi Gomora, tocmai pentru că el a cunoscut şi ştie că Dumnezeu este iubire. Exigenţele radicale ale chemării, prezentate în Evanghelia după Sfântul Matei, sunt expresia exigenţei aceleiaşi iubiri, care nu poate să rămână indiferentă atunci când recunoaşte iubirea.
După-amiază, Preasfinţitul Aurel Percă a ţinut cea de-a doua conferinţă a zilei. Preasfinţia sa ne-a îndemnat să dărâmăm zidurile, care riscă să se creeze între noi. Apoi ne-a provocat cu o serie de întrebări, ca să înţelegem şi să descoperim unde ne aflăm ca institut după 32 de ani de existenţă în Dieceza de Iaşi şi nu numai. A venit timpul să lărgim cadrul identităţii carismei noastre, care s-a extins şi în alte domenii, în funcţie de necesităţile Bisericii şi ale timpurilor în care trăim. Slujirea noastră se extinde atât în parohii sau în seminariile diecezane, cât şi în spitale, grădiniţe, croitorie, Editura „Presa Bună", case de bătrâni, pentru preoţi, dar şi pentru surori, în ţară, dar şi în diaspora, în Austria, Italia şi Chişinău. Preasfinţitul Aurel ne-a încurajat să trăim cu cât mai multă fidelitate evanghelia şi să îl urmăm pe Cristos cu bucurie, să ne implicăm în mod activ în viaţa Bisericii şi să fim mereu ancorate într-o viaţa spirituală de rugăciune şi adoraţie profundă.
Spre finalul acestei zile surorile au avut posibilitatea să adreseze întrebări şi să clarifice eventualele nelămuriri. S-a făcut o evaluare a întregii zile mulţumind Domnului, care ne-a oferit posibilitatea de a fi împreună atât de multe surori ale institutului nostru, pentru a ne ruga, a reflecta, a creşte, a ne bucura, a face comuniune şi - mai ales - a reveni la rădăcinile vocaţiei de slujitoare în cadrul institutului diecezan pentru a reînnoi entuziasmul şi disponibilitatea de la început.
Sr. Ana Celmare

Galerie foto: