Omul cu vocaţia lui la viaţă, la sfinţenie şi la slujire nu va fi niciodată împlinit dacă va merge singur pe drumul vieţii. Dacă va confunda succesul cu fericirea şi nu îşi va trăi vocaţia în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Dacă se va încrede doar în forţele proprii şi va neglija iubirea profundă a lui Dumnezeu. Doar acceptând şi integrând în viaţa noastră iubirea lui Dumnezeu, putem fi oameni autentici şi fericiţi, oameni înţelepţi şi generoşi, altfel tindem să ne trăim viaţa în frustrare, singurătate, tristeţe şi egoism.
Am încercat în aceste zile să arătăm tinerelor şi un alt mod de a fi şi a trăi. Să le împărtăşim că viaţa, indiferent de starea pe care o alegem, fie la viaţa consacrată sau la viaţa de familie, nu are gust dacă îl excludem pe Dumnezeu. Inima noastră poate fi veselă şi generoasă sau tristă şi egoistă, iar aceasta este o alegere personală şi liberă!
Împreună cu aceste tinere ne-am bucurat, ne-am rugat la Sfintele Liturghii, la adoraţie şi la breviar, ne-am împărtăşit trăirile, dubiile, aspiraţiile, am fost creative la atelier, ne-am plimbat, am urcat pe munte şi la recreaţie ne-am amuzat cu jocuri interactive şi cântece de voie bună.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste zile frumoase, binecuvântate şi rodnice! Mulţumim pr. paroh de la Slănic Moldova, pr. Benone Butacu care ne-a oferit condiţiile necesare, pentru a ne desfăşura activităţile, în Casa "Sfânta Maria". Mulţumim superioarei noastre generale, sr. Regina Horvat, care ne-a susţinut şi ajutat în realizarea acestui campus şi tuturor surorilor implicate care prin slujirea şi mărturia lor au ajutat aceste tinere să îşi lărgească orizontul despre viaţa consacrată, să aibă curajul şi să dea curs chemării pe care Dumnezeu a sădit-o în inima fiecăreia şi nu în ultimul rând, mulţumim pentru comuniunea trăită şi împărtăşită, în diversitatea darurilor pe care le-am primit!
* * *
=
Sr. Ana Celmare, SCMP
Mărturii ale tinerelor participante
"Acest campus ne îndrumă pe fiecare la vocaţia lui. Surorile ne-au ajutat să înţelegem că trebuie să ne urmăm paşii spre calea dreaptă către Dumnezeu pentru a-l iubi şi a-l sluji. Acest timp ne-a oferit şi posibilitatea să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine şi să trăim bunătatea. Ne-am rugat şi am primit puterea să fim mai curajoase şi să ne urmăm vocaţia fără griji, dar ne-am şi distrat. Alături de surori ne-am simţit ca într-o familie plină de iubire fără să mai ducem dorul de casă. Teama pe care am avut-o când am ajuns la campus s-a risipit şi am reuşit să nu mai fim închise şi să ne obişnuim cu toate persoanele pe care le avem alături. Cel mai mult m-a impresionat blândeţea surorilor care ne-au invitat în inima lor. În final, eu dacă anul viitor se mai organizează acest campus mai vreau să merg pentru că m-am ataşat de comuniunea de familie care s-a creat. Mulţumim!" (Giulia)
"În acest campus am reuşit să înţeleg mai bine ce înseamnă viaţa consacrată. M-au impresionat foarte mult prezentările surorilor despre congregaţie, despre vocaţie, dar mai ales mărturia de viaţă consacrată a sr. Anişoara. Au fost frumoase şi predicile de la sf. Liturghie şi jocurile, drumeţiile şi faptul că am reuşit să ne cunoaştem atâtea tinere, să ne rugăm şi să ne distrăm. De asemenea drumeţia pe munte şi aerul curat au fost un mijloc de relaxare binevenit. Pentru mine acest prim campus vocaţional a fost minunat şi cu siguranţă aş mai veni cu drag!" (Antonia)
"La mine a fost prima experienţă de acest gen şi a fost o experienţă super frumoasă! Mi-a plăcut că am cunoscut atâtea fete de vârsta mea, mi-au plăcut prezentările surorilor, activităţile interesante, plimbările, jocurile şi mai ales că am cântat şi ne-am rugat împreună." (Bianca)
"În primul rând vreau să spun că mi-a plăcut foarte mult acest campus la care particip pentru prima dată în viaţă. Mi-au plăcut activităţile şi fetele care au fost foarte drăguţe. Am învăţat lucruri noi unele de la altele şi mai ales surorile ne-au îndrumat şi ne-au ajutat să înţelegem vocaţia şi care sunt paşii pe care să-i urmăm pentru acest drum. Cred că, cu ajutorul surorilor putem să găsim acest drum mai uşor. Timpul petrecut împreună a fost frumos şi am putut să ne cunoaştem mai bine şi să ne facem prietene. Am participat la Sfintele Liturghii, ne-am rugat la adoraţie şi am învăţat cântece noi. În ultima seară, împreună cu surorile, am organizat recreaţia unde ne-am distrat şi ne-am cunoscut mai bine. Mulţumim surorilor pentru că au avut răbdare cu noi!" (Adina)
"Ceea ce m-a impresionat pe mine cel mai mult în acest campus este povestea de viaţă a sr. Anişoara care mi-a transmis fiecare emoţie simţită de ea, lucru care m-a sensibilizat şi care a reuşit să mă facă să înţeleg fericirea adevărată pe care Domnul o poate oferi. Mă bucur că am putut vedea cu ochii mei atâtea exemple, că iubirea lui Dumnezeu poate transforma un om în cea mai bună versiune a sa, reuşind în acelaşi timp să-i ofere harul de a da mai departe bucuria adevărată pe care a dobândit-o. Totodată şi prezentarea sr. Ana a avut un impact asupra mea, dar mai ales asupra deciziilor mele, însă acest impact a fost şi datorită faptului că mi-a fost ca o a doua mamă şi a contribuit la educaţia mea religioasă încă de la vârsta de 6 ani, pentru că a slujit în parohia mea." (Denisa C.)
"Acest campus m-a impresionat din punct de vedere vocaţional, deoarece m-a ajutat să îmi regăsesc încrederea în sine, să îmi fac prietene noi şi mai ales am învăţat chestii noi, interesante şi utile. Împreună am cântat, ne-am rugat, ne-am jucat şi ne-am distrat. Chiar dacă a fost o perioadă scurtă de timp am reuşit să ne cunoaştem şi să ne simţim bine împreună, fără telefoane şi alte electronice, dimpotrivă cu voinţă, răbdare şi entuziasm. Surorile au fost implicate mereu în activităţile şi evenimentele desfăşurate şi eu sper să îmi găsesc vocaţia cât mai repede, pentru că ştiu că Domnul are grijă de mine şi a plantat o sămânţă în sufletul meu şi care va creşte doar dacă voi avea grijă de ea, "udând-o, smulgându-i buruienile şi fiind un pământ bun, ea se va dezvolta şi va creşte". În concluzie acest campus a fost o experienţă nouă în care am avut posibilitatea să învăţ multe lucruri care mă vor ajuta în viaţă." (Roberta)
"Această experienţă pentru mine a fost foarte frumoasă şi interesantă. Sper să mai avem aceste ocazii pentru că mărturia surorilor, dar mai ales mărturiile de viaţă personale, m-au impresionat profund şi pe noi ne ajută să descoperim cât de plăcut şi misterios lucrează Dumnezeu în viaţa noastră." (Antoneta)
"Este al doilea campus vocaţional la care particip, am fost şi anul trecut la cel organizat la Gherăeşti şi ţin să mărturisesc că l-am găsit pe Dumnezeu ca fiind un refugiu şi care a dat sens acestei întâlniri. O modalitate prin care putem trece peste limite şi bariere în ceea ce priveşte călăuzirea pe o cale bună, comuniunea, socializarea şi deschiderea către cei din jurul nostru. Un timp în care uiţi de rutina zilnică de acasă, uiţi să te pui în prim plan, să priveşti din perspectivă pozitivă tot ceea ce ţi se întâmplă. Mă bucur că surorile ne-am prezentat vocaţia la slujirea în toate stările sale: fie la viaţa consacrată, fie la căsătorie şi la celibat, ţinând cont că pentru noi e un ajutor pentru a descoperi ce vrea Dumnezeu cu adevărat de la noi. Cu siguranţă voi mai participa şi mulţumesc surorilor pentru disponibilitatea şi seninătatea cu care ne-au înconjurat în aceste zile!" (Luiza)
"Chiar dacă am început acest drum cu dificultăţi pentru că a fost blocat traficul şi am ajuns foarte greu şi la început a fost şi vremea nefavorabilă până la urmă starea neplăcută s-a schimbat în momentul în care am întâlnit surorile care erau deschise, senine, energice şi cu zâmbetul pe buze. Mi-a plăcut programul, mi-a plăcut mâncarea şi mai ales rugăciunile care au fost necesare şi importante pentru mine. Un moment de linişte şi o rupere de celelalte activităţi de care, de obicei, nu mă prea pot rupe prea uşor, cum ar fi timpul petrecut pe telefon. Mi-a plăcut grupul de fete pe care nu le cunoşteam deloc şi care au fost drăguţe, am fost provocate să colaborăm pentru pregătirea recreaţiei şi am descoperit multe lucruri pe care le aveam în comun. Mi-au plăcut prezentările şi mărturiile pe care le găsesc utile pentru a înţelege prin ce au trecut persoanele de-a lungul vieţii şi de asemenea, dacă ne regăsim în ceea ce ele ne-au împărtăşit." (Daniela B.)
"Mi-a plăcut acest campus, mărturiile surorilor şi drumeţiilor. Mulţumesc pentru că am avut posibilitatea să înţeleg şi să cunosc drumul parcurs de o persoană consacrată." (Miruna)
"În aceste zile de campus, m-am simţit foarte bine, deoarece am avut şansa să cunosc persoane minunate, mai ales surorile care ne-au împărtăşit experienţa de viaţă consacrată şi ce înseamnă vocaţia, pentru că ne-au oferit posibilitatea să fim atâtea fete împreună, din diverse parohii, şi pentru că ne-aţi primit cu multă dragoste şi căldură. Vă admir misiunea frumoasă pe care Domnul v-a încredinţat-o!" (Ana-Maria)
"Anul acesta campusul a fost şi mai frumos, deoarece sunt plăcut impresionată de număr fetelor care au avut curajul şi dorinţa de a participa, alături de surori la această experienţă frumoasă. A fost o atmosferă foarte plăcută, toate fetele s-au implicat şi au trăim maxim toate activităţile. Sper din toată inima să pot participa şi anul viitor, deoarece este un timp plăcut pe care cu greu îl pot explica în cuvinte şi de care noi avem mare nevoie. Mulţumim din suflet tuturor surorilor pentru organizare!" (Daniela D.)
"Mulţumesc surorilor pentru că ne-au învăţat în acest campus ce înseamnă: vocaţia, viaţa consacrată, congregaţiile religioase, lucruri pe care nu le ştiam. Am descoperit că vocaţia este o mică sămânţă plantată în inima noastră de către Dumnezeu, dar care trebuie ajutată să crească urmând semnele timpului în care trăim. A fost o experienţă frumoasă, plină de har şi mai ales necesară pentru noi, tinerele de azi. Mulţumim!" (Ema)
"Aceste zile petrecute la Slănic Moldova, mi-au umplut inima de bucurie şi linişte sufletească. Cred că fiecare avem nevoie de cineva care să ne ajute, să vedem pentru ce am fost create. Într-una din zile am trăit ceva inedit... ceva deosebit... nu îmi pot da seama exact ce s-a întâmplat, dar cu siguranţă este un semn. După ce m-am împărtăşit, când am ajuns în bancă am început să plâng, ceva mi-a atins inima în profundul ei, cred că Dumnezeu, atât de minunat şi misterios. Mulţumesc lui Dumnezeu, surorilor care ne-au ajutat să înţelegem ce înseamnă vocaţia, pr. Benone că ne-a primit cu multă căldură. Am înţeles că fără ajutorul lui Dumnezeu şi a unui preot spiritual nu pot să îmi deschid inima, ochii şi urechile pentru a asculta cuvântul Lui şi a-l vesti." (Gabriela)
"În această perioadă de campus am fost impresionată de cuvintele folosite şi mesajul lor mi-a ajuns în suflet. Mi-au plăcut trăirile din viaţa surorilor, calmul, liniştea şi profunzimea cu care au vorbit. Au o viaţă frumoasă în slujirea Domnului şi faptul că şi-au împărtăşit experienţa vieţii, cu noi, contează! Când eram mai mică mi-am dorit să fiu persoană consacrată, dar acum sunt un pic confuză şi mă rog Domnului să îmi arate calea. Sunt fascinată de mărturiile surorilor, de implicarea lor şi de tot acest timp petrecut împreună." (Raluca)
"A fost o perioadă prea scurtă, dar care şi-a pus amprenta în sufletul meu. Am participat şi anul trecut la acest campus vocaţional şi am învăţat multe lucruri noi, dar anul acesta au fost trăiri şi mai profunde. Am simţit iubirea lui Isus în inima mea, o linişte interioară nemaiîntâlnită până acum însoţită de pace şi armonie. Rugându-mă am înţeles că Isus este mereu lângă mine, că mă ajută şi îmi îndrumă paşii. Le mulţumesc din suflet surorilor, deoarece fără ajutorul lor nu ar fi fost posibilă această experienţă. Ne-au învăţat rugăciuni, cântece, ne-au împărtăşit emoţii, sentimente şi experienţe din viaţa lor de slujire, o viaţa minunată, plină de bucurie şi entuziasm. Sper să ne revedem curând şi să ne bucuraţi din nou inima, împreună cu Isus. Plec îmbogăţită şi cu sufletul plin de pacea Duhului Sfânt." (Andra)
"În aceste câteva zile, ascultând şi participând la activităţile şi prezentările pregătite de surori pentru noi, am început să realizez că încă mai am de lucrat la inima mea. Inima care îl recunoaşte pe Dumnezeu în interiorul ei, e o inimă plină de bucurie, iubire, bunătate, credinţă, curaj, iar inima care nu îl recunoaşte este tristă, egoistă, mândră, fricoasă, răutăcioasă. Conferinţa despre vocaţie m-a pus pe gânduri şi mi-a dat mult curaj să fac paşi spre Domnul, să meditez şi să-mi dau seama că în inima mea este un glas lăuntric pe care, dacă îl ascult şi mă rog, voi fi pe calea cea bună. Mi-am propus să ofer mai mult spaţiu rugăciunii, să îl fac pe Isus prietenul meu cel mai bun! Vă mulţumesc că ne-aţi ajutat şi ne-aţi acordat toată atenţia şi sprijinul!" (Mihaela)
"În aceste zile mi-au plăcut mult conferinţele şi mărturia de viaţă consacrată. A fost interesant, educativ şi de un real folos pentru noi care suntem la început de drum. Surorile ne-au ajutat să descoperim ce înseamnă vocaţia în diversele ei trăiri. Şi că este important să avem curajul să vorbim deschis şi să cerem sfaturi, să ne rugăm, să ne ascultăm inima şi să avem credinţă în toate circumstanţele vieţii." (Daria)
"Acest campus vocaţional mi-a plăcut pentru s-a desfăşurat într-o atmosferă prietenoasă şi caldă. Surorile ne-au ajutat să descoperim sămânţa vocaţiei pe care Domnul ne-a încredinţat-o şi de care trebuie să avem mare grijă! Dacă viaţa noastră nu este un pământ fertil ea poate să se usuce, dar îngrijind-o ea se va dezvolta şi va creşte. Acest campus m-a ajutat să fiu mai curajoasă, să am mai multă încredere în mine şi mai ales în Dumnezeu!" (Karicia)
"Mi-au plăcut rugăciunile, cântecele, Sfintele Liturghii animate, plimbările în aer liber, inimile pe care fiecare le-am personalizat şi ne-au rămas o amintire frumoasă, prietenia cu celelalte fete, prezentările şi mărturiile de viaţă, despre congregaţie şi mai ales surorile care s-au implicat şi de la care am învăţat atât de multe lucruri noi şi utile!" (Denisa A.)
"Este al doilea an consecutiv când vin în campusul vocaţional, dar anul acesta este diferit, pentru că sunt proaspătă absolventă de facultate, iar în această perioadă mă aflu la răscruce. Deşi povestea continuă, cumva este un nou început, un început al vocaţiei la slujire, plin de întrebări, nesiguranţă, de frici şi de ezitări, dar zilele acestea am învăţat că doar aşa ia naştere curajul, dacă ai frici şi asta m-a întărit. Mă bucur mult că am ales să vin şi anul acesta, au fost câteva zile în care pe lângă momentele de socializare şi divertisment, am putut să mă rog, să meditez, să fiu eu cu mine şi cu Domnul, lucru de care aveam nevoie. Nu în ultimul rând, ţin să mulţumesc surorilor care au organizat acest campus impecabil." (Georgiana)

Galerie foto: