Străbătând Polonia în pelerinaj

Un grup de 24 de surori din cadrul Institutului "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" au participat la un pelerinaj în Polonia, pe urmele Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea şi la marile sanctuarele dedicate Fecioarei Maria, între 9 şi 17 iulie 2018, fiind însoţite de PS Petru Gherghel, patru preoţi, printre care şi pr. Iosif Dorcu, coordonatorul pelerinajului, şi 13 credincioşi laici.

Redăm câteva impresii ale unora dintre participanţi.

"Vă împărtăşesc o frumoasă experienţă trăită la Wadowice, în Polonia, cu ocazia acestui pelerinaj.
În muzeul dedicat sfântului papă Ioan Paul al II-lea, deschis tocmai în casa din Wadowice, în care el s-a născut şi a copilărit, prezentatoarea a ţinut să ne atragă atenţia asupra unei fotografii cu micuţul Lolek, cum obişnuiau să-i spună în familie, în care el apărea cu faţa tristă, vizibil îngândurat. Această fotografie fusese făcută imediat după moartea mamei, când avea doar 9 ani, şi când copilul Carol urma să primească prima sfântă Împărtăşanie. Durerea de a nu o mai vedea pe mama sa, Emilia, pe care iubea foarte mult, îl marcase profund. Se vedea cum suferă.
Cu ocazia primei sfinte Împărtăşanii, tatăl, care vedea că lui Lolek îi lipsea mama, s-a decis să-i facă un cadou, o icoană a Maicii Domnului din sanctuarul Kalvaria, unde obişnuiau ei să meargă foarte des, spunându-i câteva cuvinte memorabile, pe care copilul, mai târziu adolescentul şi mai apoi tânărul Carol, nu le-a mai uitat toată viaţa: «Lolek, tu nu trebuie să fii trist că nu o mai ai pe scumpa noastră mamă, Emilia, pe acest pământ, iată, îţi ofer o altă mamă, cu această icoană a ei, sfânta Fecioară şi mamă Maria, ea să-ţi fie de acum încolo mama ta cea mai bună care te iubeşte mai mult decât orice mamă. Pe ea s-o iubeşti şi să n-o uiţi toată viaţa. Aceasta trebuie să fie mama ta adevărată, care trebuie să te bucure neîncetat şi să te ocrotească mereu». Lolek a primit cu bucurie această icoană în dar, icoană pe care n-a uitat-o niciodată.
Din acel moment şi până la moarte, copilul Lolek, mai târziu «Carol cel Mare», ajuns papă, n-a mai putut să o uite niciodată, considerând-o cu adevărat noua sa mamă oferită de tatăl său şi descoperind-o în toate celelalte icoane pe care le întâlnea oriunde mergea, mai ales când se întorcea la Kalvaria şi, desigur, în sanctuarul din Częstochowa.
Acest fapt ne face să ne gândim la scena de pe Calvarul Palestinei, când însuşi Isus, Fiul lui Dumnezeu, i-o oferea ucenicului Ioan, pe care Isus îl iubea foarte mult, pe cea mai scumpă şi iubitoare mamă, Fecioara Maria, după cum ne relatează Evanghelia după sfântul Ioan: «Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: Femeie, iată-l pe fiul tău! Apoi, i-a spus discipolului: Iat-o pe mama ta! Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el» (In 19,25-27).
Ce frumos testament şi ce frumos cadou primea atunci tânărul Ioan! Ce frumos că Dumnezeu ne oferă tuturor, pe lângă mama noastră de pe pământ, şi o mamă cerească, o mamă care ne însoţeşte mereu, aşa cum l-a îmbucurat şi l-a însoţit toată viaţa pe apostolul Ioan, ca şi pe copilul Lolek, mai târziu marele papă, sfântul Ioan Paul al II-lea.
Bucuraţi-vă, dragi copii şi tineri, că voi toţi mai aveţi o mamă iubitoare, pe sfânta Fecioară Maria, care nu vă uită niciodată şi care vă însoţeşte şi vă ocroteşte neîncetat!
«Iat-o pe mama voastră, sfânta Maria!»"

(Ep. Petru Gherghel)

"Mi-am dorit mult să ajung să merg pe urmele sfântului Ioan Paul al II-lea. Într-adevăr, te copleşesc toate emoţiile. Am avut bucuria de a cânta la orgă la Czestochowa, în faţa Icoanei Maicii Domnului, în timpul sfintei Liturghii celebrate de episcopul Petru Gherghel. Au concelebrat patru preoţi, în faţa noastră, a surorilor, dar şi a laicilor cu care am făcut acest pelerinaj. În momentul când am primit permisiunea de a cânta la orga din bazilică, acolo unde este icoana, m-au cuprins toate emoţiile, încât tremuram. Până să ajung la orgă, încercam să mă liniştesc, dar nu reuşeam. A venit alături de mine şi sora Monica şi m-a încurajat. Am rugat-o pe Maica Domnului şi pe sfântul Ioan Paul al II-lea să mă ajute să îmi stăpânesc emoţiile. Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva de când cânt la orgă. Cu adevărat, în momentul când am început să cânt, am simţit braţele Maicii Domnului şi m-am liniştit.
M-a emoţionat mult şi momentul de după sfânta Liturghie, când am văzut că întregul grup era emoţionat de trăirile care au fost în timpul Liturghiei. Simţeai pur şi simplu cum Maica Domnului te cuprinde cu braţele sale.
Alte emoţii au fost la Wadowice la casa unde s-a născut şi a crescut sfântul Ioan Paul al-II-lea, la biserica Kalvaria, unde este icoana care a fost dăruită copilului Lolek de către tatăl său după moartea mamei sale, şi a fost îndemnat de el să se lase în mâinile Maicii Domnului, pentru ca ea să-i fie mamă din acel moment.
Emoţiile au continuat la sanctuarul Divinei Îndurări şi al Sfintei Faustina Kowalska, unde am avut bucuria, ca la ora 3.00 după-amiază să ne rugăm Coroniţa Divinei Îndurări împreună cu ceilalţi pelerini prezenţi în biserică, iar la ora 18.00 am participat la sfânta Liturghie celebrată de Preasfinţitul Petru Gherghel în aceeaşi biserică.
A fost un pelerinaj de excepţie, care a cuprins culmea emoţiilor.
Am simţit într-adevăr că merg pe urmele sfântului Ioan Paul al II-lea.
Mulţumesc organizatorilor şi tuturor celor care au făcut ca acest pelerinaj să fie cât mai frumos.
Din toată inima vă îndemn să mergeţi pe urmele sfântului Ioan Paul al II-lea, care sigur vă va copleşi cu multe binecuvântări şi emoţii, emoţii pe care cu siguranţa nu le-aţi simţit în viaţa dumneavoastră".

(Sr. Maria Lucaci)

"Am plecat în acest pelerinaj cu dorinţa de a cunoaşte mai de aproape ţara în care s-a născut şi a crescut sfântul Ioan Paul al II-lea. În Polonia am descoperit sanctuare frumoase închinate Maicii Domnului. Punctul culminant al pelerinajului nostru a fost sanctuarul de la Czestochowa unde ne-am rugat împreună cu pelerini din toată lumea. În toate bazilicile şi bisericile vizitate din Polonia am întâlnit memoria vie a sfântului Ioan Paul al II-lea care ne-a însoţit cu prezenţa sa spirituală. Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi cei care au făcut posibil acest pelerinaj!".

(Sr. Veronica Dogaru)

"Cu deosebită bucurie, exprim adânca mulţumire sufletească pe care am trăit-o pe durata pelerinajului organizat în Polonia, în compania unui grup de persoane consacrate şi laici, toţi iubitori ai Maicii Domnului şi ai sfinţilor care au marcat Biserica poloneză şi Biserica universală. Ceea ce a unit grupul a fost rugăciunea comună, spiritul umorului, grija atentă faţă de celălalt, fapt care a dus la crearea unui ambient familial. În acest context, vizitarea sanctuarelor mariane, în special al celui de la Czestochowa, unde am aşezat la altarul Maicii Domnului toate intenţiile noastre de rugăciune şi pe toţi cei care i-am purtat în inimă şi în gând, a adus sufletelor noastre un plus de bucurie şi speranţă. De asemenea, faptul că am avut posibilitatea de a merge pe urmele atâtor sfinţi şi de a cunoaşte mai bine anumite aspecte ale vieţii lor a avut rolul de a ne întări convingerea că sfinţenia este posibilă şi în zilele noastre. Sanctuarul Divinei îndurări ne-a înălţat cu mintea şi inima spre infinita bunătate şi îndurare a lui Dumnezeu, care nu oboseşte niciodată să aştepte, să ierte şi să ne redea demnitatea de fii".

(Maria Minuţ)

"Un pelerinaj reuşit, în care am avut şansa de a ne inspira din viaţa atâtor sfinţi, pe urma cărora am păşit cu emoţie, entuziasm şi speranţă. Mulţumim sorei superioare, Regina Horvat, pentru frumoasa iniţiativă de a fi împreună, de a promova comuniunea şi de a purta în rugăciune pe toate surorile congregaţiei noastre, în acest pelerinaj! Mulţumim episcopului Petru Gherghel că ne-a onorat cu prezenţa Preasfinţiei Sale, în ciuda programului încărcat, şi că a dat un farmec deosebit pelerinajului nostru! Mulţumim ghidului, pr. Iosif Dorcu, care, cu multă grijă, ne-a călăuzit paşii şi ne-a ajutat să gustăm din plin toată încărcătura spirituală, culturală şi istorică a fiecărui sanctuar şi obiectiv vizitat! Şi, nu în ultimul rând, mulţumim lui Dumnezeu, care ne-a ajutat să trăim acest timp împreună: preoţi, persoane consacrate şi laici, şi care ne-a umplut inimile de bucurie, binecuvântare, rugăciune şi de frumos!"

(Sr. Ana Celmare)

Galerie foto:

scmp.ro © 2020