Capitolul VII

CONDUCEREA ȘI ADMINISTRAȚIA

 

     1. Principii generale

     146. Așa cum într-un trup există mai multe mădulare și nu toate au aceeași funcție, la fel, persoanele consacrate, egale în demnitate și vocație, au daruri diferite dăruite de Duhul Sfânt în vederea edificării Trupului mistic al lui Cristos. Autoritatea este unul dintre aceste daruri pus spre binele tuturor, ca semn de unitate și de slujire; ea vine de la Dumnezeu prin mijlocirea Bisericii.

      147. Autoritatea exercitată prin superiori are scopul de a menține vie, actuală și dinamică vocația specifică Institutului Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, promovând realizarea vocațiilor membrilor și fidelitatea lor față de menirea Institutului.

      148. Superioarele vor exercita acea putere pe care au primit-o de la Dumnezeu prin puterea Bisericii. De aceea, docile față de voința lui Dumnezeu în îndeplinirea propriei misiuni, să le considere celelalte surori ca pe fiice ale lui Dumnezeu; să stimuleze în ele ascultarea voluntară, respectând persoana lor umană, să le asculte și să colaboreze, promovând binele Institutului și al Bisericii.

      149. Superioarele trebuie să promoveze, la nivel comunitar și la nivel individual, viața de comuniune cu Dumnezeu, și atente față de semnele timpurilor, să stimuleze zelul apostolic și spiritul de slujire printr-un răspuns mereu reînnoit față de planul lui Dumnezeu în Biserică.

       150. Orice formă de exercitare a autorității, la nivel general și local, durează pentru perioada de timp stabilită în Constituțiile de față. Exercitarea autorității în Institut se desfășoară la diferite nivele:

- Capitlul general - autoritatea colegială supremă, când este în sesiune;

- Superioara generală, pentru întregul Institut;

- Superioara zonală, pentru forma de organizare zonală;

- Superioara locală, pentru formele de viață comunitară.

 

      2. Capitlul general

 

      151. Capitlul general, când este în sesiune, este autoritatea supremă a Institutului, cu putere electivă și legislativă (Can.631,§1). El reprezintă un moment de mare comuniune, în care sunt reprezentate toate surorile Institutului, fiind pregătit de rugăciunea și participarea fiecărei surori.

      152. Capitlul general obișnuit (ordinar) se celebrează la fiecare patru ani și când trebuie să se aleagă noua superioară generală. Convocarea la Capitlu va fi făcută de superioara generală cu șase luni înaintea expirării mandatului, stabilind locul, data și rugăciunile speciale ce se vor face pentru invocarea asistenței Sfintei Treimi, având consimțământul Consiliului General. Totuși, pentru motive excepționale, superioara generală, cu consimțământul consiliului său, poate convoca un Capitlu general extraordinar.

      153. Capitlul general are următoarele îndatoriri:

       - să ocrotească patrimoniul spiritual al Institutului și să promoveze o reînnoire adecvată în conformitate cu acest patrimoniu (Can. 631, §1);

       - să verifice fidelitatea surorilor față de Evanghelie și charisma Institutului;

       - să examineze viața de comuniune cu Dumnezeu și de comuniune între surori;

       - să favorizeze unitatea dintre surori;

       - să aleagă Superioara generală și patru Consiliere generale;

       - să trateze probleme de importanță majoră pentru viața Institutului; 

       - să examineze și să discute situația generală a Institutului;

       - să examineze situația economică;

       - să emită și să aprobe norme care trebuie respectate de toate surorile.

      154. Participă la Capitlul general, cu drept de vot:

    a) membri din oficiu: 1) superioara generală; 2) consilierele generale; 3) economa generală; 4) secretara generală, care este și secretară a Capitlului general, și maestra de novici;

     b) membri prin alegere: un număr de delegate, determinat de Capitlul general anterior. Numărul delegatelor care sunt alese conform criteriilor date de același Capitlu anterior nu trebuie să fie mai mic decât cel al membrilor din oficiu.

     155. Capitlul general este deschis și prezidat de superioara generală, iar dacă ea lipsește, de vicara generală, exceptându-se cazul în care se alege superioara generală.

     Surorile cu voturile perpetue au voce activă și pasivă, conform Constituțiilor, iar surorile cu voturi temporare au numai voce pasivă. Nu se bucură de voce activă și pasivă surorile exclaustrate și cele care au făcut deja cerere pentru exclaustrare. Toate surorile ce au făcut profesiunea pot să trimită în mod liber Capitlului general dorințe personale și sugestii (Can. 631, §3).

      156. Sesiunile Capitlului sunt valide dacă au fost convocați toți membrii și dacă sunt prezenți cel puțin două treimi din membrii care au drept de participare. Surorile capitulare să caute mereu gloria lui Dumnezeu, binele Bisericii și al Institutului.

      157. Într-un climat de discernământ și de rugăciune, ele să aleagă surorile pentru diferitele sarcini în slujire, pe care le consideră potrivite să înfrunte problemele Institutului. Să fie persoane de rugăciune pătrunse de charisma Institutului, sensibile la exigențele timpului și cu un profund simț eclezial.

      158. Toate voturile se vor desfășura întotdeauna prin scrutin secret. Episcopul diecezan al sediului principal al Institutului, sau un delegat al său, prezidează alegerea superioarei generale (Can. 625, §2). Votul fiecărei surori trebuie să fie liber, secret, sigur, absolut și determinat. Dacă numărul voturilor depășește numărul alegătorilor, votarea este nulă.

       a) Pentru alegerea superioarei generale, se cere la primul scrutin majoritatea de două treimi din voturile membrilor prezenți. De la al doilea scrutin va fi suficientă majoritatea absolută a voturilor. În caz de egalitate de voturi, va fi aleasă cea mai veche în profesiune, iar în caz de egalitate de profesiune, cea mai în vârstă.

    b) Dacă superioara generală nou-aleasă va accepta funcția, cel care a prezidat votarea o va proclama aleasă. Din acest moment, superioara generală nou-aleasă își asumă autoritatea proprie în funcția sa și va prezida restul lucrărilor Capitlului general. Dacă superioara generală nou-aleasă nu va fi prezentă la Capitlu, se vor suspenda lucrările capitulare până la sosirea sa.

    Pentru alegerea consilierelor, se cere majoritatea absolută a voturilor membrilor prezenți. În caz de egalitate de voturi, va fi aleasă cea mai veche în profesiune, iar în caz de egalitate de profesiune, cea mai în vârstă.

    Pentru schimbări sau adăugiri la Constituții, se cere majoritatea de două treimi de voturi dintre membrii prezenți și aprobarea Episcopului diecezan al sediului principal al Institutului (Can. 595, §1).

    Deciziile capitulare și alte chestiuni sunt aprobate cu majoritatea absolută a voturilor celor prezenți (Can. 119, ); în caz de paritate, după două scrutine, președinta rezolvă cazul cu votul său.

    Toate surorile sunt obligate să respecte deciziile Capitlului ca mijloace care ajută la trăirea consacrării de Slujitoare a lui Cristos, Marele Preot.

                      159. Este de datoria superioarei generale, ajutată de consiliul său, să pregătească regulamentul, agenda de lucru și programul, stabilind prioritatea alegerilor față de analizarea instrumentului de lucru, și invers. Înainte de a-și începe lucrările, Capitlul poate să aprobe sau să modifice regulamentul și programul.

                      160. Superioara generală trebuie să prezinte un raport asupra situației  spirituale, comunitare, apostolice, disciplinare și administrative a Institutului, din ultimii patru ani, care în prealabil a fost aprobat și semnat de Consiliul General.

                     Primul act al Capitlului este alegerea celor două persoane destinate adunării voturilor, a moderatoarelor și a subsecretarei Capitlului.

 

      3. Superioara Generală

 

     161. Superioara generală este în slujba planului lui Dumnezeu pentru Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, exercitând  autoritatea călugărească în spirit de slujire în favoarea Institutului. Rolul ei este de a anima, a însufleți, a ajuta să crească viața spirituală a surorilor din Institut; are grijă de creșterea comuniunii, stimulează participarea activă la viața comunității, este o persoană în slujba unității în cadrul Institutului și al Bisericii.

     162. În conducerea Institutului să unească fermitatea cu blândețea, iar când este obligată să acționeze cu severitate, s-o facă conform carității.

         Datoriile principale ale superioarei generale sunt:

                -  să vegheze la fidelitatea întregului Institut, la directivele Bisericii, în spiritul prezentelor Constituții;

                -  să protejeze patrimoniul spiritual al Institutului;

                - să încurajeze Slujitoarele lui Cristos în misiunea lor;

                - să aplice directivele capitulare;

                - să mențină disciplina cu gingășie maternă;

                - să se îngrijească de cele necesare pentru creșterea spirituală și apostolică a surorilor;

                - să facă cunoscute și să aplice documentele Sfântului Părinte și ale CIVCSA;

                - să viziteze în timpul mandatului său toate surorile (vizita canonică);

                - să reprezinte Institutul în fața autorităților bisericești și civile.

      163. Ajutată de consiliere, ea va avea grijă de formarea surorilor, va analiza împreună cu ele situațiile deosebite și va prevedea soluții potrivite, după ce s-au rugat, au reflectat și au recurs și la sfatul altora. Superioara generală se va strădui să reînsuflețească și să facă tot mai simțită legătura de unire și iubire între surori.

       164. Superioara generală este aleasă de Capitlul General; ea trebuie să aibă voturile perpetue depuse de cel puțin cinci ani și vârsta de cel puțin 35 de ani; ea își va exercita misiunea pentru o perioadă de patru ani, putând fi aleasă pentru un al doilea mandat consecutiv. În alegerea superioarei generale, să se aibă în vedere anumite calități și dispoziții cerute pentru o asemenea misiune:

                   - un profund simț al rugăciunii, credință și docilitate față de Duhul Sfânt;

                   - capacitate de a accepta persoanele și evenimentele, capacitate de colaborare, fermitate, iubire concretă față de propria Familie călugărească și o cultură corespunzătoare;

                   - simțul Bisericii, care se arată printr-un respect profund față de Sfântul Părinte, Episcopi, și supunere față de normele și indicațiile lor;

                   - stimă profundă față de preoție și de misiunea pastorală;

                   - sentiment matern, care trebuie să se arate în toate manifestările misiunii sale de slujire în interiorul Institutului și prin crearea unei atmosfere de caritate sinceră, promovarea unei vieți senine și realizării depline a vieții Slujitoarelor lui Cristos.

     165. Superioara generală, atunci când ar considera că trebuie să renunțe la funcția sa, după ce a informat consiliul general, expune în scris motivele sale Episcopului diecezan al sediului principal al Institutului și se va conforma deciziilor sale. Atunci când, pentru motive grave, s-ar considera necesară demiterea superioarei generale, consilierele prezintă cazul aceluiași Episcop și se vor conforma deciziilor sale.

 

     4. Vicara generală

      166. Superioara generală, cu consimțământul consiliului său, va numi dintre cele patru consiliere ale sale o vicară generală, care o va înlocui în caz de absență a sa sau în caz de orice impediment.

     Îndatoririle vicarei generale sunt:

a)     de a colabora cu superioara generală în animarea și în conducerea Congregației;

b)    de a asigura continuitatea autorității când superioara generală lipsește;

c)     în cazul în care postul de superioară generală rămâne vacant, să conducă Institutul în chestiunile de administrație obișnuită și să convoace Capitlul general extraordinar în termen de trei luni.

 

      5. Consiliul General

      167. Consiliul General este format din superioara generală, care îl convoacă și-l prezidează, și din patru consiliere. Consilierele generale alese de Capitlul general sunt colaboratoarele cele mai apropiate ale superioarei generale. Ele trebuie să aibă voturile perpetue depuse de cel puțin trei ani și vârsta de cel puțin 33 de ani; mandatul lor durează patru ani, după care mai pot fi alese pentru încă un mandat consecutiv, cu condiția ca la fiecare Capitlu să fie schimbate jumătate din numărul membrilor.

      168. Consilierele se vor strădui să dobândească toate cunoștințele de care au nevoie în exercitarea misiunii lor, urmărind, în mod special, aspectele spirituale, disciplinare, apostolice și economice ale Institutului, cu discreție și competență.

     Consilierele colaborează cu superioara generală cu simțul coresponsabilității, al sincerității și al carității, străduindu-se să dea exemplu de comuniune și ascultare față de ea, în spiritul de familie ce trebuie să ne caracterizeze. Consiliul General este o comunitate de discernământ și animare, pentru a promova viața călugărească și apostolică în Institut în comuniune cu Biserica.

     169. Consiliul general este convocat cel puțin de două ori pe an și ori de câte ori o cer Normele universale ale Bisericii și aceste Constituții. Superioara generală are nevoie de consimțământul consiliului său pentru:

a)     convocarea Capitlului general ordinar și extraordinar, pentru desemnarea locului și a datei;

b)    acceptarea demisiei unei consiliere generale, a unei superioare zonale și locale;

c)     numirea superioarelor zonale, a celor locale, a maestrei de novici, a secretarei generale și a economei generale;

d)    admiterea la noviciat, la profesiunea voturilor temporare sau la reînnoirea lor și la profesiunea voturilor perpetue; de asemenea pentru admiterea la noviciat a unei candidate de peste 30 de ani;

e)     acordarea indultului de a părăsi Institutul pentru o soră care cere acest lucru, fiind legată de voturi temporare; acest indult, pentru a fi valid, trebuie confirmat de Episcopul locului (Can. 688, §2);

f)      acordarea indultului de exclaustrare unei surori cu voturi perpetue, dintr-un motiv grav (Can. 686);

g)     acceptarea primirii unei candidate care a făcut parte dintr-un  alt Institut;

h)     autorizarea readmiterii celei care, la sfârșitul noviciatului sau după profesiunea temporară sau perpetuă, a ieșit în mod legitim din Institut, conform Can. 690, §1;

i)       aprobarea programelor de studii;

j)       înființarea, transferarea sau suprimarea sediul noviciatului;

k)     transferarea sediului casei generale, cu aprobarea Episcopului diecezan;

l)       discutarea și aprobarea problemelor economice care privesc Institutul, cu consultarea în prealabil a Episcopului diecezan;

m)  autorizarea unei cheltuieli deosebite, asumarea unor obligații și încheierea de contracte, având în prealabil și avizul Episcopului sau delegatului său;

n)     alte chestiuni pentru care legile universale ale Bisericii sau aceste Constituții cer consimțământul Consiliului. În celelalte cazuri, va fi necesară doar părerea.

      170. Fiecare consilieră își va exprima cu sinceritate opiniile și, după discuțiile care au loc, se trece la votare secretă atunci când dreptul comun (CDC) și cel propriu (Constituțiile) cer acest lucru. Votul poate fi deliberat sau hotărâtor (consimțământul) și consultativ (părerea). Tot ceea ce privește discuțiile și divergențele de păreri sunt materie de secret care va fi respectat cu cea mai mare fidelitate.

      171. Când dreptul comun sau Constituțiile stabilesc că superioara generală, pentru unele acte, are nevoie de consimțământul sau de părerea Consiliului ei:

a)     dacă se cere consimțământul - este invalid actul superioarei generale care nu cere consimțământul Consiliului ei sau acționează împotriva votului lor;

b)  dacă se cere părerea - este invalid actul superioarei generale care nu ascultă consiliul; superioara generală deși nu este reținută de vreo obligație să țină cont de părerea consiliului, totuși să nu acționeze contrar părerii consiliului, dacă după părerea ei sunt motive de a o lua în considerație  (Can. 127, §2).

      172. O consilieră generală, atunci când ar considera că trebuie să renunțe la funcție, după ce a informat Consiliul general, expune în scris motivele sale superioarei generale. Dacă renunțarea este acceptată, superioara generală, cu consimțământul consiliului său, va numi o altă soră care la alegeri a primit cele mai multe voturi după numărul de voturi obținute de consilierele alese. Atunci când pentru motive grave s-ar considera necesară demiterea unei consiliere generale din funcția sa, superioara generală, cu consimțământul prealabil al consiliului său, va prezenta cazul Episcopului diecezan al sediului principal și se va conforma deciziilor sale.

 

      6. Secretara generală

      173. Secretara generală este numită de superioara generală, cu consimțământul consiliului său. Ea trebuie să fie o soră cu voturi perpetue, prudentă și discretă. Să fie fidelă în îndeplinirea funcției sale și să păstreze inviolabil secretul cu privire la tot ceea ce i se încredințează din motive de oficiu.

     174. Secretara generală este și secretară a Capitlului general. Ea este responsabila arhivei; pregătește documentația referitoare la discuțiile ce vor avea loc în ședințele consiliului; trimite din timp, fiecărei consiliere scrisoarea de convocare împreună cu ordinea de zi; ajută superioara generală în corespondența oficială, redactează procesele-verbale și contrasemnează documentele alături de superioara generală.

     Nu are voie să înstrăineze nici un document din arhiva Institutului, decât cu consimțământul și după normele date de superioara generală.

 

      7. Economa generală

      175. Economa generală este numită de superioara generală, cu consimțământul Consiliului său; ea trebuie să îmbine spiritul de caritate și de sărăcie în îndeplinirea misiunii încredințate. Problemele economice ale Institutului sunt încredințate economei generale, care va acționa întotdeauna în dependență directă de superioara generală. Ea intervine în Consiliul General când sunt tratate probleme ce privesc aspectele economice, dar fără drept de vot.

 

      8. Comunitățile zonale și Consiliul zonal

      176. Comunitățile zonale sunt formate din surori care desfășoară misiunea de slujire în grup într-o parohie, în seminar sau în alt loc, unde binele și interesul Bisericii locale o cere. Răspunderea într-o asemenea comunitate revine unei superioare zonale, ajutată de două consiliere zonale.

       177. Superioara propusă pentru o comunitate zonală trebuie să aibă voturile perpetue în Institut de cel puțin cinci ani și vârsta de cel puțin 33 de ani. Ea este numită de superioara generală, cu consimțământul consiliului ei și consultarea prealabilă a comunității interesate. Superioara zonală este  numită pentru o perioadă de patru ani și va putea fi confirmată pentru un al doilea mandat consecutiv. În cazuri particulare și ca o excepție, superioara generală, cu consimțământul consiliului său, poate să o confirme pentru trei mandate consecutive.

     178. Consilierele zonale sunt numite de superioara generală, cu consimțământul consiliului său; ele o vor ajuta pe superioara zonală în conducerea zonei respective într-un mod activ și responsabil. Prima numită este și vicară a superioarei zonale, care o ajută și o înlocuiește dacă este absentă sau împiedicată de un alt motiv, cealaltă este economă zonală.

       179. Superioara zonală trebuie să promoveze în comunitatea zonei respective spiritul călugăresc și de pietate, dialogul și deschiderea; ea va călăuzi surorile în căutarea constantă a propriei sfințiri și în îndeplinirea fidelă a datoriilor lor, potrivit Constituțiilor și Magisterului Bisericii.

     Ea va elabora, împreună cu consilierele sale, un proiect comunitar al zonei, pe care-l vor supune aprobării superioarei generale, după care se vor ghida pentru bunul mers al vieții spirituale și materiale al comunității zonale. Superioara zonală trebuie să ceară părerea Consiliului său când este vorba de chestiuni importante care interesează întreaga comunitate.

      180. Superioara zonală va evita cu grijă orice formă de tratament parțial al surorilor, se va preocupa ca în comunitatea zonală să domnească adevărata unire, înțelegerea, iubirea frățească, pietatea profundă îngrijindu-se de creșterea umană și spirituală a surorilor. În fiecare an, va face un raport scris și-l va prezenta Superioarei generale, cu privire la mersul comunității din zonă și la eventuale modificări în proiectul comunitar zonal.

 

     9. Comunitățile locale și Consiliul local

     181. Toate comunitățile cu cel puțin trei surori vor avea o superioară locală numită de superioara generală având părerea consiliului și a comunității interesate; ea trebuie să aibă voturile perpetue. În comunitățile mari cu cel puțin opt surori cu voturi perpetue, superioara este ajutată în conducerea sa de un consiliu, compus din două surori. În comunitățile mai mici, toate surorile cu voturi perpetue țin locul consiliului local (Can. 627).

     182. În casele mici, superioara locală poate să îndeplinească și funcția de economă locală (Can. 636, §1). Aceste funcții sunt pentru trei ani și pot fi reînnoite.    Surorile care îndeplinesc o funcție de conducere (de slujire), în folosul comunităților, vor fi primele ce respectă programul comunitar, Constituțiile, Normele Aplicative și vor veghea ca toate surorile să le respecte.

     183. Superioara locală trebuie să ceară părerea consiliului său atunci când este vorba de probleme importante ce interesează întreaga comunitate. Ea va avea grijă de sănătatea fizică a surorilor și va veghea cu grijă asupra tuturor necesităților lor spirituale și materiale, încercând să rezolve toate aceste probleme în spiritul Institutului Slujitoarelor lui Cristos, fiind disponibilă să accepte propunerile, inițiativele și sugestiile surorilor.

    184. Superioarele prezidează actele comunitare și elaborează împreună cu consilierele proiectul comunitar ce va fi supus aprobării superioarei generale. Ele vor promova comunicarea și la nivel spiritual în comunitate, știind că această împărtășire pune bazele comuniunii dintre surori, ale spiritului de familie.

      185. În fiecare comunitate, superioara va fi semnul comuniunii, ea precede surorile în credința și fidelitatea față de charismă, de misiunea încredințată, de Constituții, având grijă ca această comuniune să fie și cu superioara generală, și cu cea zonală. Toate surorile care au funcții de conducere trebuie să trăiască în așa fel încât să facă vizibil, în fiecare loc și în fiecare slujire pe care o prestează, spiritul Institutului, natura și scopurile sale.

     186. Casa ce găzduiește o comunitate a Slujitoarelor lui Cristos, Marele Preot, este legitim constituită de superioara generală, având consimțământul Consiliului ei și permisiunea scrisă din partea Episcopului diecezan.

         Suprimarea unei case fixate în mod canonic pentru viața comunitară a surorilor este de competența superioarei generale, cu consimțământul consiliului ei și consultarea prealabilă a Episcopului diecezan.