Capitolul VI

    ADMITEREA ȘI FORMAREA CANDIDATELOR

 

     1.     Principii generale

     91. Isus Cristos, după ce i-a chemat pe ucenici, i-a format introducându-i la urmarea sa și i-a trimis să vestească mântuirea tuturor oamenilor. Și Slujitoarele lui Cristos sunt chemate să devină adevărate ucenice ale Mântuitorului, printr-o formare continuă și progresivă, care să ducă la dobândirea echilibrului uman, la formarea unei conștiințe drepte, a unei convingeri profunde cu privire la vocația lor și la dezvoltarea capacității de a trăi și lucra în comunitate.

    92. Formarea autentică are scopul de a conduce persoana la realizarea idealului Institutului, la trăirea vieții consacrate în timpurile de față. De aceea, se va acorda o mare atenție inițierii la viața spirituală și la spiritul de slujire generoasă, care va avea loc sub îndrumarea Bisericii.

     93. Conștientă de faptul că vocația autentică are nevoie de inițiere, aspiranta la viața consacrată în Institutul Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, trebuie să se adreseze cu încredere surorii ce are misiunea formării candidatelor. Maestra de postulante care asigură formarea candidatelor, să le însoțească cu respect pe drumul lor personal; să caute împreună cu ele voința lui Dumnezeu și să le ajute să înțeleagă cât mai bine chemarea lor. În acest scop, ea trebuie să le asculte, să le lumineze, să le încurajeze, chiar cu prețul unor sacrificii.

      94. Alegerea și pregătirea responsabilelor formării este de importanță foarte mare. O asemenea misiune va fi încredințată surorilor ce manifestă o dragoste deosebită față de Dumnezeu, care au echilibru uman, seninătate, elan în vocație; ele să fie surori cu viață spirituală deosebită, să aibă capacitatea de a asculta și orienta candidatele la viața consacrată.

      95. Numirea responsabilelor formării este făcută de Superioara generală, cu consimțământul Consiliului său. Ele se vor strădui să crească în fiecare zi, prin studiu și cu ajutorul rugăciunii, în maturitatea umană și spirituală, în iubire și abnegație față de Dumnezeu și Biserică, în spiritul Institutului, fiind capabile să transmită idealuri înalte, să trezească entuziasm, fiind ele însele fericite de propria vocație.

    Responsabilele formării să cunoască teologia spirituală, psihologia și pedagogia. Dacă numărul candidatelor este limitat, responsabilitatea formării postulantelor și novicelor poate fi încredințată unei singure surori.

       96. Comunitatea are un rol important în creșterea autentică și reală a fiecărei persoane; această formare este realizată atunci când membrele comunității tind împreună la sfințenie și trăiesc cu iubire vocația lor de Slujitoare ale lui Cristos, Marele Preot. Comunitatea ce primește persoanele spre formare trebuie să favorizeze dezvoltarea vocației și să orienteze toate forțele spre realizarea misiunii de Slujitoare ale lui Cristos, Marele Preot.

 

     2.     Pastorația vocațiilor

      97. Fiecare soră beneficiind, de carisma Institutului, ca urmare a propriei vocații, să se simtă responsabilă de dezvoltarea acestei carisme, angajându-se cu generozitate în activitatea vocațională propusă de Bisericile locale. Mărturia comunitară și personală a unei vieți ce se dăruiește cu bucurie și rugăciunea arzătoare către Patronul recoltei sunt bazele acestei opere de colaborare cu „Stăpânul care cheamă lucrători în via sa”(Mt 20,1).

     98. Domnul cheamă când vrea și cum vrea, dar chemarea sa, în mod normal, trece prin intermediul cuvântului, al mărturiei vieții și al rugăciunii surorilor. Din acest motiv, nu va trebui să le fie frică să propună cu mult curaj urmarea lui Cristos cu vorba, dar, mai ales cu fapta, pentru c㠄oamenii de astăzi îi ascultă cu mai multă plăcere pe martori decât pe maeștri, sau dacă îi ascultă pe maeștri, o fac pentru că ei sunt și martori” (Ecclesia în Europa, 49).

     99. Tinerele care se simt atrase de viața religioasă nu caută o viață ușoară; setea lor de absolut este mare, de aceea, surorile să le ofere o mărturie a vieții pe măsura căutării lor, apoi să-l roage pe Stăpânul secerișului să trimită lucrători în via sa.

 

     3.     Admiterea

    100. Descoperirea și cultivarea vocațiilor pentru viața consacrată cere prudență, rugăciune, dialog sincer și cordial, pentru a cunoaște cât mai bine aspiranta care vrea să fie Slujitoare a lui Cristos, Marele Preot. Cine intenționează să se consacre lui Dumnezeu în acest Institut trebuie să simtă atracție spre a sluji Biserica în slujitorii ei și în diferitele forme de apostolat pe care binele Diecezei îl cere.

    101. Cine dorește să intre în acest Institut trebuie să prezinte o cerere scrisă adresată Superioarei generale, însoțită de o recomandare a parohului propriu, împreună cu certificatul de Botez, Mir, stare liberă, certificatul de căsătorie al părinților, certificat medical și ultimul act de studii; va prezenta și o declarație semnată, prin care nu cere nici o retribuție pentru munca prestată în timpul șederii sale în Institut sau în timpul perioadei de formare.

      102. Pentru admiterea candidatelor la postulandat, se cer următoarele condiții:

       - voința de a se oferi lui Dumnezeu prin viața consacrată, aleasă în mod liber și responsabil;

       - atracția spre misiunea de Slujitoare ale lui Cristos;

       - caracter deschis, sincer, sociabil, capacitate pentru muncă în colaborare;

       - echilibrul psiho-fizic și sănătate suficientă pentru a împlini misiunea de slujire a Bisericii și a preoților;

       - vârsta cuprinsă între 17 și 30 de ani.

       103. În Institutul Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, nu sunt admise tinere care au încheiat căsătoria; tinere care au fost postulante, novice și au depus voturi într-un alt institut de viață consacrată, fără aprobarea expresă a Superioarei generale și a consiliului ei, cerând informații de la Superioara majoră din respectivul Institut.

 

     4.     Postulandatul

 

     104. Postulandatul este perioada inițială de pregătire treptată pentru noviciat, care îi permite candidatei să-și clarifice vocația și aptitudinile sale în vederea vieții consacrate. În această perioadă, se acordă o atenție deosebită dezvoltării echilibrate a vieții spirituale și a celei emotive, a simțului de responsabilitate și sinceritate. Stilul de viață trebuie să fie simplu, în conformitate cu viața pe care candidata va trebui să o îmbrățișeze ca persoană consacrată, însă nu în așa fel încât să mortifice creșterea corectă a tinerei într-o atmosferă senină.

      105. Se va acorda o atenție deosebită educării și trăirii valorilor și virtuților umane și evanghelice, cum sunt sinceritatea, simplitatea, dreptatea, bunătatea și amabilitatea; în măsura în care se arată capabilă și pentru timpul în care este necesară, postulanta va putea fi admisă să colaboreze deja în munca de asistență a preoților. Îmbrăcămintea pe care o va purta postulanta va trebui să fie simplă și demnă, corespunzătoare vârstei și seriozității aspirațiilor sale.

     106. Postulandatul durează în mod obișnuit un an și poate fi prelungit până la doi ani. Această perioadă este petrecută într-o comunitate desemnată în acest scop de Superioara generală, cu consimțământul consiliului său, unde este favorizată o atmosferă de respect și de libertate, care să conducă aspiranta la o alegere liberă a vieții consacrate în cadrul Institutului Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot.

       107. Admiterea la postulandat și demiterea unei postulante care nu corespunde acestei stări de viață este de competența Superioarei generale, care va consulta Consiliul său. Maestra de postulante care va acorda asistența în vederea formării postulantelor este desemnată de Superioara generală, cu consimțământul consiliului său. Sora aleasă în acest scop va trebui să posede un adevărat spirit religios, fermitate, bunătate, prudență, răbdare, iubire adevărată, spirit de slujire, simț practic și o bună pregătire culturală, umană și religioasă.

      108. La sfârșitul perioadei de postulandat, candidata îi va prezenta Superioarei generale o cerere de admitere la noviciat. Intrarea în noviciat va fi precedată de trei zile de exerciții spirituale. Admiterea novicelor este de competența Superioarei generale, cu consimțământul consiliului său. Înainte de a fi admise la noviciat, candidatele trebuie să prezinte certificatul de Botez și Mir, precum și de stare liberă (Can. 645, §1).

      109. Este admisă în mod invalid la noviciat:  ???????

       - cine nu a împlinit încă vârsta de 17 ani;

       - cine este căsătorită, câtă vreme durează căsătoria;

       - cine este legată printr-un jurământ sacru de vreun Institut de viață consacrată sau este încorporată într-o Societate de viață apostolică, rămânând valabilă dispoziția Can. 684;

       - cine intră în Institut cu forța, din frică gravă sau prin înșelătorie, sau cine este admisă de Superioara generală constrânsă în același mod;

       - cine a tăinuit încorporarea sa într-un Institut de viață consacrată sau într-o Societate de viață apostolică (Can. 643, §1).

 

      4. Noviciatul

    110. Noviciatul este adevărata inițiere la viața de slujire în cadrul Institutului Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot. Această perioadă este rezervată reflecției, contemplației, ascezei și dobândirii acelor calități cerute de finalitatea Institutului.

     În această perioadă, novicele vor fi instruite în rugăciunea mentală și orală, în lectura spirituală, în examenul de conștiință în mortificare, în practicarea virtuților creștine și religioase, să știe să lupte împotriva ispitelor, să primească sfintele Sacramente cu evlavie, să fructifice zilele de reculegere și de exerciții spirituale.

      111. În timpul noviciatului, se va oferi o formare biblică, liturgică, spirituală și apostolică, ce va permite ca novicele să crească în cunoașterea și iubirea lui Cristos, Calea, Adevărul și Viața. Fiecare soră să coopereze la formarea novicelor cu rugăciunea, cu iubirea sinceră, cu respectul profund și cu exemplul vieții.

      112. Sediul noviciatului este înființat în acest scop, prin decret, dat în scris, de Superioara generală, cu consimțământul consiliului său (Can. 647, §1), cu consultarea prealabilă a episcopului locului. Noviciatul durează doi ani; ca să fie valid, douăsprezece luni trebuie să fie trăite în casa de noviciat (Can. 648, §1).

    Anul canonic al noviciatului să fie dedicat formării spirituale a novicelor, prin aprofundarea valorii vieții călugărești în aspectele sale istorice, biblice, teologice, liturgice, canonice, ascetice și ecleziale (Can. 652, §2), al doilea an este constituțional. În timpul anului canonic, dacă absențele din casa de noviciat depășesc trei luni continue sau întrerupte, invalidează noviciatul. Absența ce depășește 15 zile trebuie să fie recuperată (Can. 649, §1).

    113. În timpul anului stabilit de Constituții (constituțional), pentru a completa formarea lor, novicele se pot angaja în activități apostolice în afara casei de noviciat, sub conducerea maestrei de novice (Can. 648, §2). În timpul noviciatului, novicele își dedică toate energiile în vederea formării proprii într-un stil de simplitate și puritate, fără să se concentreze asupra persoanei proprii.

    114. Se recomandă ca novicele să nu se ocupe cu activități care nu sunt îndreptate în acest scop. Activitățile din casă să fie astfel alese, încât să contribuie la o formare cât mai bună și completă pentru misiunea de Slujitoare a lui Cristos și pentru slujirea Bisericii. Novicele să fie educate la slujirea Bisericii, a păstorilor ei și la sensibilitate față de necesitățile Bisericii.

     115. Noviciatul începe cu ritul inițierii la viața consacrată proprie Institutului, consemnat de un proces-verbal. Fiecărei novice i se înmânează un exemplar din Constituțiile de față, ca să le poată cunoaște, medita și trăi cu fidelitate. Novicele vor îmbrăca o haină modestă, simplă și uniformă.

      116. Maestra de novici este responsabila directă a noviciatului, sub autoritatea Superioarei generale (Can. 650, §2), acționând mereu de comun acord cu ea. Maestra trebuie să aibă profesiunea religioasă perpetuă și este numită de Superioara Generală, cu consimțământul consiliului și acordul episcopului. Ea trebuie să fie un instrument docil al Duhului Sfânt, pentru a discerne și verifica vocația novicelor.

     Cu bunătate și înțelegere, ea o va însoți cu o afecțiune cu adevărat maternă  pe fiecare novice în cunoașterea de sine, în acceptarea propriei realități și în inițierea la practicarea virtuților creștine și umane, înconjurându-le cu amabilitate și fermitate în necesitățile lor, fiind pentru ele o adevărată mamă.

     117. Maestra trebuie să conducă novicele, treptat, la însușirea spiritului, a charismei, a misiunii și a stilului de viață a Slujitoarelor lui Cristos; să fie înzestrată cu o prudență deosebită, caritate, pietate și o exemplară conduită religioasă. Să țină cont că misiunea ei este delicată și, prin urmare, să se folosească de orice mijloc pentru educarea novicelor ce i-au fost încredințate, știind că dezvoltarea Institutului depinde în mare măsură de îndeplinirea cu râvnă a acestei misiuni.

     118. Maestra de novici nu trebuie să aibă alte ocupații care ar putea să o împiedice de la îndeplinirea misiunii sale. Ea poate fi ajutată de alte surori, alese și pregătite, care trebuie să colaboreze cu ea în ceea ce privește conducerea și regulamentul noviciatului. După fiecare șase luni, maestra de novici îi va trimite Superioarei generale o dare de seamă completă asupra creșterii vocaționale a fiecărei novice.

     119. Novicele, conștiente de propria responsabilitate, să se străduiască în mod activ pentru a-și însuși calitățile cerute de această formă de viață consacrată. În acest scop, să fie favorizate întâlniri libere și personale, momente în care maestra de novici, cu delicatețe și în mod educativ, va vorbi cu ele după ce mai întâi a cerut cu umilință lumina Duhului Sfânt, conștientă că persoanele încredințate ei îi aparțin Tatălui.

    120. Novicele se bucură de toate privilegiile și favorurile spirituale specifice Institutului. În caz de moarte, au dreptul la rugăciunile prescrise pentru surorile care au depus voturile. O novice care s-ar afla în pericol de moarte, pentru consolarea ei spirituală, poate fi admisă la depunerea voturilor, de superioara generală, chiar dacă nu a terminat timpul stabilit pentru noviciat. În caz de restabilire a sănătății, novicele vor trebui să completeze noviciatul și, la timpul oportun, să facă depunerea voturilor.

     121. Cu trei luni înainte de terminarea noviciatului, novicele vor prezenta în mod liber o cerere scrisă, adresată superioarei generale, pentru a fi admise la voturi, prin care să manifeste voința lor fermă de a se consacra slujirii Bisericii și preoților în cadrul Institutului Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot. Vârsta cerută pentru depunerea voturilor trebuie să fie cel puțin de 18 ani.

      122. O dată cu terminarea noviciatului, dacă o novice este considerată aptă, va fi admisă la depunerea voturilor temporare; dacă există vreun dubiu cu privire la aptitudinea ei, superioara generală poate cere prelungirea perioadei de probă. În cazul în care o candidată nu îndeplinește condițiile cerute, ea nu va fi admisă și va trebui să părăsească locul de pregătire.

     123. Superioara competentă pentru admiterea la profesiunea temporară este superioara generală, cu consimțământul consiliului său. Pentru validitatea profesiunii temporare, este necesar ca:

       - persoana care o face să fi împlinit cel puțin vârsta de 18 ani;

       - noviciatul să fi fost făcut în mod valid;

      - să fi avut loc în mod liber  admiterea din partea superioarei generale, cu consimțământul consiliului său;

       - profesiunea să fie exprimată și făcută fără violență, frică gravă sau înșelătorie;

       - profesiunea să fie primită de superioara generală, personal sau printr-o delegată a sa (Can. 656).

      124. Înainte de depunerea voturilor, novicele vor face cinci zile de exerciții spirituale. În ajunul depunerii voturilor, le este înmânată, de către superioara competentă sau de către maestra de novici, haina religioasă a Slujitoarelor lui Cristos, care va fi binecuvântată în prealabil.

 

      5. Profesiunea călugărească  - depunerea voturilor

      125. Profesiunea călugărească este îmbrățișarea sfaturilor evanghelice prin vot și reprezintă răspunsul la chemarea divină. Ea exprimă în mod mai perfect consacrarea baptismală și pune viața întreagă în slujirea lui Dumnezeu și a Bisericii, după vocația specifică a Slujitoarelor lui Cristos, Marele Preot.

      126. Cu autoritatea ei, Biserica, prin superiorii legitimi, primește voturile celor care se vor dedica slujirii Bisericii și asociază dăruirea lor la Jertfa Euharistică. Astfel, Slujitoarea lui Cristos este stimulată la o angajare zilnică de trăire a vocației primite, spre slava lui Dumnezeu, sfințirea proprie, sfințirea preoților și a tuturor creștinilor.

      127. Prin depunerea voturilor și prin intrarea în familia călugărească  Slujitoarea lui Cristos, Marele Preot, ia asupra sa obligațiile și beneficiază de drepturile specifice persoanelor consacrate, fiind obligată la respectarea Constituțiilor, acceptate în întregime, trăind numai pentru Dumnezeu propria existență, obligându-se să tindă spre sfințenie. Sora cu voturi temporare în Institut se bucură de voce activă.

     128. Formula pentru depunerea și reînnoirea voturilor este următoarea:

      Eu, N. N., spre slava lui Dumnezeu, cu voința fermă de a mă consacra Lui și de a-l urma mai de aproape pe Cristos în toată viața mea, în fața Bisericii și în mâinile tale, Soră N. N., Superioară generală (sau delegată a superioarei generale), fac pentru un an (pentru trei ani) voturile de castitate, sărăcie și ascultare, conform Constituțiilor. Mă angajez în comuniune cu surorile mele să fiu credincioasă chemării mele, dăruindu-mă slujirii generoase a lui Dumnezeu și a Bisericii lui Cristos.

       Mă încredințez ocrotirii Preasfintei Fecioare Maria, Slujitoarea lui Cristos și Regina Apostolilor, și rugăciunii tuturor surorilor care sunt aici de față.

      Așa să mă ajute Dumnezeu și această Sfântă Cruce!

       129. Ritualul profesiunii călugărești și al reînnoirii se face în mod normal la 25 martie, solemnitatea Bunei-Vestiri, sau în altă sărbătoare mariană, când data indicată mai sus cade în Săptămâna Sfântă sau octava Paștelui. Voturile se fac în fața superioarei generale sau a unei delegate. Formularul va fi semnat de:

                - superioara în fața căreia se depun voturile,

                - doi martori,

                -  sora care depune voturile.

     Acest formular se va păstra în arhiva Institutului.

 

     6. Voturile temporare

      130. După profesiunea călugărească, Slujitoarele lui Cristos se obligă să continue propria formare umană, spirituală, intelectuală, apostolică, pentru a menține vii valorile credinței, ale consacrării, ale spiritului Institutului în misiunea specifică, utilizând mijloacele de formare și informative ce le sunt oferite de Biserică și Institut.

      131. Superioara generală și celelalte superioare le vor oferi surorilor mijloace oportune pentru o formare spirituală continuă, care nu se sfârșește niciodată.

    Comunitatea caracterizată de spirit de rugăciune de unitate și slujire generoasă constituie ambientul corespunzător pentru o formare continuă și progresivă a surorilor cu voturi temporare la viața de comuniune: „să fie una, pentru ca lumea să cread㔠(In 17,21) și la viața de apostolat.

       132. Formarea călugărească nu se consideră încheiată, odată cu terminarea perioadei noviciatului. Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, vor continua să fie conduse în progresul vieții spirituale, al unirii cu Domnul și între ele, în perfecționarea culturală, în viața lor apostolică specifică slujirii sacerdotale, pentru o maturitate umană și spirituală, după un plan formativ bine pus la punct.

      133. Voturile temporare se reînnoiesc din an în an, timp de trei ani consecutiv, după care urmează reînnoirea voturilor  temporare pentru încă o perioadă de trei ani. La expirarea termenului voturilor, candidata, în mod spontan, va face o cerere și, fiind găsită aptă, va fi admisă de superioara generală, cu consimțământul consiliului ei, la reînnoirea voturilor; altfel, surorile care vor prezenta dubii cu privire la aptitudinile lor vor părăsi Institutul. Durata voturilor temporare, în mod normal este de șase ani.

       134. Aniversările a 25 și 50 de ani de viață călugărească vor fi precedate de o perioadă de pregătire, reflecție și rugăciuni. Este bine să se celebreze aceste aniversări acolo unde este posibil și convenabil, chiar și în parohiile unde surorile își desfășoară activitatea, spre lauda lui Dumnezeu, ca o mărturie de credință, pentru promovarea vocațiilor, spre edificarea poporului lui Dumnezeu.

     135. Dacă se va considera necesar, unele surori vor putea să urmeze cursuri de perfecționare, nu în scopuri individuale, ci pentru a răspunde proiectelor apostolice ale Institutului, în armonie cu necesitățile Bisericii.

 

     7. Profesiunea perpetuă (voturile perpetue)

     136. Deși, cu prima profesiune călugărească, Slujitoarea lui Cristos se angajează să împărtășească viața Institutului, numai cu profesiunea perpetuă se încorporează în mod definitiv în ea. Darul profesiunii perpetue este definitiv din partea lui Dumnezeu. El nu retrage niciodată darul făcut. După o perioadă de șase ani de la prima profesiune călugărească, surorile pot face o cerere pentru a fi admise la profesiunea perpetuă.

      137. Voturile perpetue sunt precedate de o perioadă de pregătire intensă. Slujitoarele aspirante la voturile perpetue vor trăi într-un climat de reculegere și rugăciune, precum și de reflecție serioasă asupra propriului angajament. În actul decisiv al profesiunii perpetue, Slujitoarea consacră viața ei lui Dumnezeu pentru totdeauna și în totalitate.     

      138. Admiterea la voturile perpetue o face Superioara generală, cu consimțământul consiliului său. Cu trei luni înainte de expirarea termenului pentru voturile temporare, candidata va prezenta o cerere scrisă adresată superioarei generale, pentru a fi admisă la voturile perpetue. Dacă se consideră oportun pentru o soră, timpul profesiunii voturilor temporare poate fi prelungit din diferite motive, de către superioara generală, totuși, fără să depășească nouă ani complexiv (Can. 657,§2).

      139. Pentru validitatea profesiunii perpetue este necesară:

    -  vârsta de cel puțin 21 de ani împliniți;

    -   prealabila profesiune temporară pentru cel puțin trei ani, rămânând neatinsă dispoziția Can. 657, § 3.

    -   admiterea să fi avut loc în mod liber din partea Superiorului competent, cu votul consiliului său (Can. 656, 3°)

    -  profesiunea să fie exprimată și făcută fără violență, frică sau înșelătorie, (Can. 656,4°).

    -   să fie primită de Superiorul legitim personal sau prin delegat (Can. 656, 5°).

    140. Profesiunea perpetuă este făcută după următoarea formulă:

     Eu, N. N., spre slava lui Dumnezeu, cu voința fermă de a mă consacra Lui și de a-l urma mai de aproape pe Cristos în toată viața mea, în fața Bisericii și în mâinile tale, Soră N. N., Superioară generală (sau delegată a Superioarei generale), fac pentru toată viața mea voturile de castitate, sărăcie și ascultare, conform Constituțiilor. Mă angajez în comuniune cu surorile mele să fiu credincioasă chemării mele, dăruindu-mă slujirii generoase a lui Dumnezeu și a Bisericii lui Cristos.

      Mă încredințez ocrotirii Preasfintei Fecioare Maria, Slujitoarea lui Cristos și Regina Apostolilor, și rugăciunii tuturor surorilor care sunt aici de față.

     Așa să mă ajute Dumnezeu și această Sfântă Cruce!

        

      8. Formarea permanentă

 

    141. Formarea inițială trebuie întărită de formarea permanentă; „ea este un demers vital ce determină persoana să se convertească la Cuvântul lui Dumnezeu până în adâncurile ființei, pentru a fi semne ale Împărăției, printr-o mărturie dată conform charismei, într-o lume care îl ignoră pe Dumnezeu” (VC 68) și care se schimbă într-un mod foarte rapid.

    142. Fidelitatea vieții călugărești și eficacitatea apostolică a Institutului depind de modul cum este promovată de superioare și de surori, continua actualizare și reînnoire conform Evangheliei, a fiecăreia în parte. Acest drum de formare durează întreaga viață și implică dezvoltarea întregii persoane: viața fizică a trupului, viața intelectuală a spiritului și viața morală a inimii, pentru a deveni „asemenea cu Fiul care se dăruiește Tatălui pentru omenire” („A porni din nou de la Cristos” - 15).

    143. Prin formarea permanentă, surorile participă la lucrarea Tatălui care, prin Duhul Sfânt, plămădește în inima fiecăreia sentimentele Fiului - Marelui Preot, pentru un drum al consacrării fidele până la sfârșit. În acest scop, vor fi determinate cursuri de formare, conform unui plan de formare permanentă pentru toate surorile, la care sunt obligate să participe, pentru a crește într-o maturitate din ce în ce mai mare până la întâlnirea finală fericită cu Cristos, Preotul veșnic al Tatălui.

    144. O reînnoire adecvată a vieții călugărești trebuie să fie susținută continuu de către colaborarea generoasă a tuturor surorilor și de către solicitarea constantă, din partea Capitlurilor generale și a superioarelor.

    Reînnoirea privește:

       a)     Câmpul vieții călugărești. Continua și dinamica fidelitate față de charisma primită, cere să se aprofundeze în toate modurile posibile acest tezaur inepuizabil și să se exprime în forme noi și originale;

       b)    Câmpul cunoașterii culturale. Trebuie urmărite interesele Bisericii, pentru a pătrunde din ce în ce mai mult în profunzimea misterului „iubirii Tatălui”, „preoției lui Cristos” și mântuirii omului din mizeria păcatului; formarea conștiinței critice în fața diferitelor interpretări păgâne ale vieții;

       c)     Câmpul apostolic. La situații noi de existență trebuie să se răspundă în mod nou, conform noutății continue a charismei proprii, înțeleasă în lumina tradiției vii și cu atenție ca actualizarea să nu dăuneze vieții călugărești.

    145. Experiența formării trebuie să reînnoiască vitalitatea consacrării, ajutându-le pe surori să depășească pericolul de a face lucrurile din rutină, care generează superficialitate și face să scadă fervoarea carității.