Capitolul V

        VIAȚA APOSTOLICĂ

 

      83. Apostolatul, expresie a plinătății de iubire față de Dumnezeu, care se revarsă asupra aproapelui, se practică din partea Slujitoarelor lui Cristos, în numele Bisericii și prin mandatul ei. În acțiunea apostolică îndreptată spre asistența preoților și a credincioșilor participanți la preoția comună, după scopul specific al Institutului, sora este însuflețită de spirit supranatural, apostolic și misionar.

      84. După exemplul lui Cristos, Slujitoarele se vor angaja să-și dăruiască viața pentru binele și unitatea tuturor, în special, al preoților, îndeplinind slujirea lor în umilință și demnitate, practicând porunca nouă a iubirii, bazată pe cuvântul Evangheliei: „așa cum Cristos ne-a iubit pe noi” (In 13,34).

     85. În slujirea sacră surorile vor vedea prezența deosebită a unui dar ce le face mai intime cu Cristos - Preot, pentru slujirea poporului lui Dumnezeu, știind că misiunea esențială constă în a-l face prezent lumii pe Cristos prin intermediul mărturiei personale. Calea slujirii o parcurg împreună cu Maria, Regina Apostolilor și Mama preoților; ea se remarcă prin simplitatea comportamentului, promptitudinea slujirii, prin discreție și umilință, atenție și disponibilitate plină de bucurie, credință constantă, jertfire silențioasă.

     86. Slujitoarele lui Cristos vor oferi operele lor de slujire în favoarea preoților și credincioșilor, știind că în aceste acțiuni îl slujesc pe însuși Cristos; vor însoți cu rugăciunea și slujirea lor încurajarea vocațiilor, pregătirea la preoție și exercitarea ei. În locurile unde își exercită misiunea, surorile trăiesc și  lucrează ca persoane mature și consacrate, astfel încât să simtă bucuria senină a dăruirii lor, transmițând această bucurie și celor din jur.

     87. În credință, în durere, în bucurie, în tăcere, în statornicie, ele maturizează capacitatea lor de iubire după cuvintele lui Isus Cristos: „Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; însă, dacă moare, aduce roade multe” (In 12,24). În fidelitate față de vocația primită și conștiente de demnitatea apostolatului la care Dumnezeu le cheamă în acest Institut, surorile să aibă o considerație deosebită față de această misiune de slujitoare a preoției ministeriale și a preoției comune, care se exprimă prin:

                   - slujire spirituală, prin oferirea rugăciunii și a muncii, a bucuriilor, a mortificațiilor, a jertfelor și suferințelor;

                    - serviciu administrativ și alte forme de colaborare și cooperare cu activitatea preoților și a laicilor.

       88. Asociate cu Maria Preasfântă, Mama Veșnicului și Unicului Preot, surorile îi vor asista pe preoții lui Cristos:

                   - în timpul formării lor, preocupându-se cu spirit matern și după directivele superiorilor proprii de tot ceea ce în seminarii și case de formare este necesar pentru susținerea și creșterea candidaților la preoție;

                   - în timpul activității lor pastorale, asistându-i pe preoți în casele parohiale și casele pentru zilele de reculegere și exerciții spirituale;

                   - când sunt bolnavi sau în vârstă și s-au retras în casele de odihnă;

                   - după moartea lor, prin rugăciuni.

      89. Slujitoarele lui Cristos să considere asistența dată preoților aflați în situații grele ca un moment privilegiat în exercitarea misiunii lor apostolice. În această asistență, vor putea oferi și îngrijiri medicale.

      90. Înainte de a începe misiunea lor de Slujitoare ale lui Cristos, Marele Preot, în parohii sau în alte activități diecezane, între Superioara Institutului și paroh sau responsabilul interesat se va semna un acord sau un contract care va prevede obligații de o parte și de cealaltă (Can. 681).