Capitolul I

NATURA ȘI FINALITATEA

 

      1. Dumnezeu Tatăl, în marea sa bunătate, îi invită pe cei disponibili, deschiși harului, la desăvârșirea chemării lor, începută la Botez, prin îmbrățișarea și trăirea sfaturilor evanghelice,  „renunțând la lume și trăind numai pentru Dumnezeu” (PC 5).

                   Duhul Sfânt a inspirat dintotdeauna diferite forme de slujire în Biserică, în funcție de necesitățile ei și în conformitate cu sensibilitatea persoanelor care se dăruiesc acestei slujiri.

      2. Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” este de drept diecezan, a fost întemeiat în anul 1987, de Excelența Sa Mons. Petru Gherghel, episcop de Iași, promulgând primele norme la 7 octombrie 1989. A  primit aprobarea Congregației pentru Institutele de viață consacrată și Societățile de viață apostolică la 21 noiembrie 2003, cu efect de la data întemeierii Institutului cu drept diecezan  și a aprobării Constituțiilor; 25 martie 1995.

    a) Scopul. Acest Institut a fost fondat în vederea promovării unei slujiri generoase în Biserica lui Dumnezeu:

–       asistându-i pe preoți, în care continuă preoția ministerială a lui Cristos, în diferitele momente ale vieții și ale apostolatului lor;

–       ajutându-i pe toți membrii Bisericii, participanți la preoția comună, să redescopere măreția acestui mare dar.

      b) Charisma. Prin consacrarea în Institutul Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, surorile doresc să trăiască mai intens propria preoție primită la Botez, participând la opera răscumpărătoare a lui Cristos, văzându-i în preoți pe continuatorii acestei opere de mântuire săvârșite de Fiul lui Dumnezeu. Îl urmează pe Cristos care și-a exercitat preoția sa oferindu-se pe sine Tatălui, prin ascultarea sa plină de iubire „până la moartea pe cruce” (Fil 2,8).

     3. Isus, Marele Preot, „este rânduit pentru binele oamenilor, în acele lucruri care-l privesc pe Dumnezeu, oferind daruri și sacrificii“ (Evr 5,1), prezentându-se Apostolilor și discipolilor ca unul care slujește: „eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește“ (Lc 22,27); „Fiul Omului nu a venit să fie servit, ci să servească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“ (Mc 10,45), „căci a domni înseamnă a-l sluji”( LG 10).

      4. Atitudinea fundamentală a lui Isus a fost aceea de a-l sluji pe Dumnezeu și pe frații lui: „Iată Servitorul meu, pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu își află bucuria” (Mt 12,18). Numai în cazul în care Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, își vor asuma această atitudine pe care El a manifestat-o toată viața, culminând cu momentele forte ale misiunii sale: la Cina cea de Taină și în timpul Pătimirii, vor putea fi numite ucenicele, alesele lui Isus.

      5. Această vocație la slujire „spre zidirea Trupului lui Cristos” (Ef  4,12) trebuie trăită cu o iubire și prin semne deosebit de intense. Surorile se  decid să-l urmeze pe Cristos, Marele și veșnicul Preot, slujitorul lui Dumnezeu și slujitorul tuturor oamenilor, „ca pe unicul necesar, ascultându-i cuvintele și ocupându-se de lucrurile Lui” (PC 5).

      Cu această disponibilitate, vor sluji mai mult și mai bine, pentru că, asemenea lui Cristos, s-au eliberat de toate acele condiționări care constituie un obstacol în slujirea poporului lui Dumnezeu.

      6. Apartenența la Preoția lui Cristos prin Botez le face participante la misiunea sa salvifică și le cheamă să coopereze la edificarea Bisericii, în credință, în speranță și în dragoste în mod mai intens ca persoane consacrate.  Viața de slujire a surorilor Slujitoarelor lui Cristos, Marele Preot, nu este nici în mod exclusiv activă, nici în mod exclusiv contemplativă, ci este activă și contemplativă împreună.

       7. Pentru realizarea idealului, în calitate de Slujitoare ale lui Cristos, Marele Preot, surorile se vor  uni cu Maria, Mama și Icoana Bisericii:

       - imitând disponibilitatea ei exclusivă pentru Cristos și  Biserica Sa,

       - ascultând și  meditând mereu Cuvântul lui Dumnezeu, adoratoare în duh și adevăr, pentru a atrage asupra Bisericii focul Duhului Sfânt,

       - abandonându-se cu credință voinței salvatoare a Tatălui, pentru ca Biserica, Trupul lui Cristos, să devină tot mai mult semn de comuniune.

      8. Angajarea în această slujire se face prin dăruire liberă și conștientă, prin oferirea totală a propriei vieți, asumând voturile publice, pentru a-l urma într-un mod mai perfect pe Cristos feciorelnic, sărac și ascultător, cu scopul de a colabora la opera Răscumpărării, spre slava lui Dumnezeu și extinderea Împărăției Sale.

       9. Slujitoarele își propun să ofere colaborarea lor în orice domeniu al activității preoțești, cu tot ceea ce este în legătură cu asistența preoților și formarea viitorilor preoți, îngrijirea bisericilor, confecționarea odăjdiilor sacre, a ostiilor, a tot ceea ce servește la buna desfășurare a cultului creștin. În funcție de necesitățile Bisericii locale, ele se vor dedica și altor activități de apostolat, cum sunt: opera de catehizare, angajarea în centrul de presă diecezan, în grădinițe, școli, centre de primiri pentru emigranți, ajutorarea bătrânilor, bolnavilor, săracilor și animarea Sf. Liturghii.

       10. Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, trebuie să vadă în trăirea vocației lor o slujire adusă lui Isus, Marele și Veșnicul Preot, a cărui preoție continuă în Biserică în persoana slujitorilor săi special consacrați și în persoana tuturor membrilor care formează Trupul mistic al lui Cristos, consacrați prin Botez.

     11. Surorile vor avea un respect deosebit față de preoți, văzând în ei un alt Cristos, iubiți cu predilecție de Dumnezeu, dăruiți slujirii generoase a poporului care formează Biserica Universală. De asemenea,  vor manifesta un respect deosebit și ascultare față de Episcopul propriu, Păstorul Diecezei, rânduit de Cristos pentru păstorirea tuturor creștinilor, persoanelor consacrate și a preoților.

    12.Toate câte sunt cuprinse în acest capitol, despre: natură, charismă, scopul și finalitatea acestui Institut, definesc identitatea de Slujitoare ale lui Cristos, Marele Preot, de asemenea, și cele ce se referă la spiritualitatea și apostolatul, „ca slujire sacră și lucrare specifică de iubire încredințată lor  de Biserică și care trebuie exercitată numele ei” (PC 8).

    13. Patronii secundari ai Institutului sunt: Sf. Iosif, model de dreptate, credință și umilință, care a pregătit prin rugăciune și muncă ora manifestării Preoției lui Cristos, și Sf. Tereza a Pruncului Isus, care s-a rugat mult pentru sfințirea preoților, a oferit cu iubire boala și suferința pentru salvarea sufletelor, „înțelegând că iubirea cuprinde toate vocațiile, că iubirea e totul” (MB 254).