Clipe de har și binecuvântare

  Așa putem numi aceste zile de formare și exerciții spirituale.

 

            Fiind încă anul Paulin, care se apropie de sfârșit, tematica acestor zile a fost viața Sf. Paul, convertirea, misiunea lui și scrisorile pe care le-a scris.

            Pornind de la textul: “Cine ești Doamne?” și “Ce trebuie să fac?” am aprofundat aceste două teme și am încercat să facem o comparație între noi și Sf. Paul. Cum și-a trăit el chemarea, misiunea și cum o trăim noi. Cu siguranță că noi suntem mici în comparație cu el, dar cu ajutorul Duhului Sfânt, ne-am străduit să descoperim în noi, aspecte pozitive și negative din viața noastră.

            Ce anume trebuie să facem ca „acest vas de lut care poartă o comoară”, să nu se știrbească, să nu se spargă? Pentru că dacă se sparge vasul, comoara se risipește.

            Așa cum a întrebat Paul: „Cine ești Doamne”, la fel ne-am întrebat și noi în aceste zile cine este Dumnezeu pentru noi. Iată câteva aspecte. Pentru noi, El este Domnul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care a făcut cerul și pământul și toate câte se află în ele. Isus este Răscumpărătorul nostru, mirele sufletului nostru, prietenul nostru fidel, mângâierea în necazuri... Este cel care ne poartă pe brațe atunci cănd am obosit și ne caută când am rătăcit.  Cel care ne iartă și ne iubește infinit. El este bucuria adevărată și ținta la care noi ne străduim să ajungem ca să putem spune cu apostolul Paul: „Am luptat lupta cea bună”.

            „Ce trebuie să fac”? a întrebat Paul. Dar noi, ce trebuie să facem? L-am întrebat pe Isus și el ne-a răspuns în inima noastră, cu ajutorul textelor sfinte sau prin alții: „Urmează-mă! Renunță la tine pentru a mă avea pe mine! Acceptă-ți limitele tale și ale celorlalți pentru că puterea mea, se arată în slăbiciune. Trăiește fiecare clipă cu bucurie! Nu vezi bucuria din ochii mei când te privesc? Ești o făptură atât de minunată! Curaj. Abandonează-te cu totul mie! Iubește! Străduiește-te să faci totul din iubire și ai să mă găsești mereu pe mine. Urmează-mă din iubire!”

            Atât la formare cât și la exerciții, am meditat asupra mai multor teme, exemple, sfaturi din scrisorile Sf. Paul și am încercat să le proiectăm asupra vieții noastre. S-au pus întrebări și am căutat răspunsuri. Am luat decizii, ne-am întărit în credință și am crescut măcar un pic în dragoste.

            Suntem pe drum „cu ochii îndreptați spre țintă”, spre Cristos. Dacă toate acțiunile noastre le începem și le sfârșim cu Cristos și din iubire față de El, atunci suntem pe drumul cel bun. Fiecare drum are obstacole pe care le trecem mai greu sau mai ușor, dar să nu pierdem din privirea noastră ținta spre care ne îndreptăm. Nu este ușor pentru nimeni și să nu ne plecăm cu capul pe o ureche gândindu-ne că suntem pe cale, am renunțat la toate, îl urmăm pe Cristos și e suficient.

            Toată viața este o luptă; cu suferințe, tristeți, bucurii, împliniri și vise. Așa cum spune Sf. Paul: „Nu fac binele pe care vreau să-l fac, dar fac răul pe care nu vreau să-l fac”. Omul este înclinat spre rău și trebuie să recunoaștem că și pentru noi este mai ușor să faci răul decât binele. Trebuie să ne străduim, să luptăm cu slăbiciunile și patimile noastre. Dar să nu uităm că Isus este mereu cu noi și ne întărește. „Îți este de ajuns harul meu”, i-a spus Isus lui Paul.  El ne dă harurile necesare pentru a învinge în luptă, dar să nu uităm să ne folosim de acele haruri. După cum știm, cel mai greu este să lucrezi cu tine însuți.

            Și ca o concluzie, viața devine o binecuvântare dacă toate acțiunile noastre sunt ancorate în Cristos „căci noi în El trăim, ne mișcăm și suntem”. Ar mai fi multe de împărtășit, dar ne oprim aici.

            Mulțumim bunului Dumnezeu, pentru aceste zile minunate în care am avut bucuria să îl redescoperim în cuvânt, meditație, în cei care ne-au înconjurat, în mijlocul naturii și în cântul păsărelelor care ne-au însoțit pe tot parcursul exercițiilor.

            Mulțumim părintelui Mihai Afrențoae și părintelui Cornel Cadar, care au reușit să ne facă mai atente în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, în aprofundarea lui, în căutarea cu sinceritate în inima noastră a voinței lui Dumnezeu, în dorința de a sluji cu mai multă iubire pe viitor. De asemenea au reușit să ne trasmită din bucuria și zelul lor în urmarea lui Cristos.

            Mulțumim surorilor Sfântului Carol Boromeu, pentru ospitalitatea, bucuria și grija lor de a crea o atmosferă cât mai plăcută pentru ca noi să putem trage cât mai multe foloase din aceste zile de exerciții și formare.

            „Toate le pot în Isus care mă întărește”; să nu uităm „să fim oameni”.

Sr. Maria Patrasc