DOCUMENTUL FINAL AL LUCRĂRILOR CAPITULULUI GENERAL

30 august – 4 septembrie 2009

„Amintește-ți să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine,

căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică ci duhul tăriei,

al iubirii și al înțelepciunii” (2Tim 1,6-7).

 

    *    Prezentarea raportului Superioarei Generale, Sr. Valeria Doboș din perioada 2005-2009.

După studierea și aprofundarea raportului Superioarei generale, surorile capitulare au constatat următoarele:

-         rugăciunea trebuie să fie puntea de legătură între activitate și viața spirituală;

-         să acordăm atenție maximă întâlnirii cu Domnul în rugăciune, la fel cum acordăm persoanelor cu care ne întâlnim;

-         atunci când o soră trece printr-o perioadă de dificultate sau de criză să se facă cunoscut, fără nume și detalii pentru a fi susținută prin rugăciuni și jertfe de celelalte surori;

-         s-a scos în evidență prezența idolilor lumești (putere, plăcere, avere), cu care în mod inevitabil ne întâlnim cu ei în viața zilnică dar dacă se conștientizează că scopul este Cristos, se poate depăși mai ușor, dar nu fără sacrificii;

-         preocuparea Sfântului Părinte papa să fie și preocuparea noastră;

-         în acest an sacerdotal surorile să ofere o dată pe lună o mică contribuție pentru a se celebra o sfântă Liturghie pentru sfințirea preoților și să se facă acte de caritate;

-         superioarele zonale și comunitare trebuie să nominalizeze surorile care să participe la întâlnirile diecezane organizate de Comisia pentru Viața Consacrată,

-         folosirea internetului cu prudență și maturitate;

-         să nu facem din viața preotului lucru privat pentru noi;

-         să ajutăm, întotdeauna, preoții să se sfințească și să nu facem diferența între paroh și vicar;

-         Isus să ocupe primul loc în sufletul nostru, în alegerile noastre zilnice;

-         constatarea situației de criză la nivel comunitar și particular;

-         rugăciunea se face numai din datorie, neglijând rugăciunea personală;

-         constatarea lipsei surorilor de la exerciții și formare;

-         surorile nu se susțin reciproc în misiunile și activitățile lor;

-         partea financiară nu rezolvă problemele unei persoane în dificultate;

-         încurajarea surorilor la participarea formării continue să nu fie așteptată numai din partea Superioarei Generale;

-         implicarea și a altor surori pentru întâlnirile intercongregaționale;

-         activismul pune stăpânire pe comportamentul nostru;

-         echilibrul între rugăciune și muncă;

-         importanța direcțiunii spirituale a surorilor;

În urma studierii temelor propuse spre dezbatere au fost scoase în evidență câteva puncte, pe care Capitulul le crede necesare de precizat pentru o mai bună claritate și observanță, cunoaștere și aprofundare de către toate surorile Institutului. Aceste norme vin în ajutorul surorilor pentru o mai mare fidelitate față de Constituții și Directoriu.

 

I. Carismă și identitate: Carisma familiei religioase a Slujitoarelor, Marele Preot – izvor al identității.

Obiectivul 1: Curajul de a fi și de a face ceea ce ne cer constituțiile: să avem o trăire mai conștientă și coerentă în ceea ce suntem, spunem și facem pentru a rămâne speciale până la capăt în consacrarea noastră.

Mijloc: - studiu la nivel personal și comunitar pentru aprofundarea carismei.

Obiectivul 2: Adopția spirituală a preoților, mai ales a celor aflați în dificultate (la nivel personal pentru Anul Sfintei Preoții cu posibilitate de a prelungi).

Mijloace: - intensificarea rugăciunii personale;

- adorația perpetuă comunitară lunară;

- rozariul viu pentru preoți în zi de joi;

- încurajarea credincioșilor de a se ruga pentru preoți;

- oferirea colaborării noastre în activitățile preoților.

Studiu:

Obiectiv: promovarea surorilor pentru studiu;

Mijloace: - discernământ: în ce domeniu, ce persoane? ce perspectivă?

              - domenii: asistență sanitară, psihologie, învățământ și alte domenii.

              - condiții: maturitatea persoanei, înclinații – competențe, recunoștință față de

comunitate pentru această oportunitate.

 

II.Trăirea voturilor de castitate, ascultare și sărăcie profesate și trăite de surorile din familia noastră religioas㠖 semne distinctive ale oferirii a ceea ce suntem și avem Domnul vieții, Cristos, Marele Preot; timp pentru o continuă reînnoire și purificare.

Obiectiv: Să trăim mai intens sfaturile evanghelice.

Mijloc: - încredere și convingere mai mare că suntem în mâinile lui Dumnezeu ca mirese ale lui Cristos.

Ascultarea: A asculta înseamnă a fi pregătit pentru a trăi misterul, ea angajează inteligența și credința. A asculta înseamnă a renunța de a nu mai fi singuri, ci a fi cu Dumnezeu și comunitatea.

Obiectiv: Trăirea în spirit de credință.

Mijloace: - punerea în practică a Cuvântului lui Dumnezeu, a virtuților și a ascezei;

             - întărirea respectului față de superiori.

Sărăcia: Se văd unele realități în trăirea votului de sărăcie, din care izvorăsc noi întrebări referitoare la comportamentul nostru de a trăi radicalitatea.

Obiectiv: - necesitatea de a lucra la schimbarea mentalității în posedarea bunurilor materiale, convinse fiind că Isus Cristos este autorul unic al bunurilor.

Mijloace: - practicarea virtuților;

      - folosirea retribuției în spiritul votului de sărăcie și justificarea ei;

      - folosirea „talanților” în folosul Institutului și a bunurilor cu multă modestie;

Castitatea consacrată: care implică puritate în spirit, în inimă și în trup, dă o mare libertate de a-l iubi pe Dumnezeu și tot ceea ce-i aparține, cu o inimă neîmpărțită. O astfel de iubire nu este nici egoistă, nici exclusivă, nici posesivă, nici sclavă a patimii, ci dezinteresată, liberă și eliberatoare.

Obiectiv: - să trăim o viață ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, slujind în simplitatea inimii.

Mijloace: - să avem o viață spirituală profundă prin practicarea umilinței și a îndrumării spirituale;

- să nu ne lăsăm antrenate de spiritul lumesc, fiind atente la comportament, îmbrăcăminte și vorbire;

- să fim prudente în gestionarea relațiilor noastre cu preoții pentru a contribui la sfințirea lor;

- să folosim cu responsabilitate, prudență și maturitate internetul, televizorul, telefonul.

S-a decis ca atunci când avem în program momente de destindere sau o activitate mai deosebită putem folosi cu prudență pantalonul cu halat.

 

III. Formarea continuă, rugăciunea personală și comunitară, precum și îndrumarea spirituală, garanții ale fidelității în perioadele inevitabile de non sens și de criză vocațională.

 

Formarea: „Formarea este un demers vital care determină persoana să se convertească la Cuvântul lui Dumnezeu până în adâncul ființei și totodată să învețe arta de a căuta semnele lui Dumnezeu în mijlocul realității acestei lumi” (VC nr. 68, &3).

Obiectivul 1: - să conștientizăm că formarea permanentă este necesară pentru creșterea umană și spirituală a noastră;

Obiectivul 2: - să fim mai atente atunci când apar noi documente ale Bisericii;

Mijloace: - Să se aprofundeze noile documente ale Bisericii și inițiativele institutului trimise de Consiliul General, la nivel personal, local și zonal;

- sensibilizarea în vederea participării mai conștiente la cursurile de formare propuse;

- necesitatea îndrumării spirituale.

 

Rugăciunea personală și comunitară.

Ø     Omul devine treptat ceea ce contemplă;

Ø     Rugăciunea este activitatea primordială a omului, deoarece experiența de Dumnezeu precede obligatoriu cunoașterea deplină pe care ființa umană o poate avea despre ea însăși.

Ø     Spiritualitatea îi dezvăluie persoanei consacrate vocația și trăsăturile propriei fizionomii.

Obiectivul 1: - să reînflăcărăm în noi sentimentul lui Cristos prin: a da mai multă atenție rugăciunii; de a nu renunța la rugăciune în detrimentul muncii și de a reîntări fidelitatea în relația personală cu Dumnezeu.

Mijloace: - alimentarea zilnică a vieții spirituale pentru menținerea vocației prin:

lectură spirituală, mulțumire, tăcere, oferta muncii, exerciții spirituale;

- să nu neglijăm adorația perpetuă;

- a vorbi mereu cu delicatețe cu orice persoană, a ierta;

- în momentele grele să ne refugiem în rugăciune;

- a gândi și a face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu;

- să descoperim bogăția cuvântului lui Dumnezeu prin meditație și lectio divina.

 

Îndrumarea spirituală: Are scopul principal de a introduce persoana consacrată în relația de prietenie cu Dumnezeu și de a o ajuta să o desăvârșească progresiv în propria viață. Elementul central este creșterea în experiența iubirii.

Obiectiv: să avem mai multă maturitate și discernământ în alegerea directorului spiritual.

Mijloace: - invocarea Duhului Sfânt;

    - încurajarea surorilor în practicarea îndrumării spirituale.

 

IV.Institutul Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, noua familie în care fiind chemate de Dumnezeu am acceptat cu bucurie și dorință de slujire să intrăm - percepută ca și familia mea, a noastră, loc în care ne desvârșim în dragoste și descoperim fața lui Dumnezeu.

Introducere: „Suntem o familie, care are același scop, care îl are pe Isus în mijloc, ce o simte alături pe Maria, o familie ce se îndreaptă spre poporul lui Dumnezeu, spre preoți ca și ucenici ai apostolilor, dar și spre ceilalți oameni”.

Obiectiv: Să conștientizăm mai mult că familia religioasă este un dar și suntem împreună pentru ca s㠄ne desăvârșim în dragoste și să descoperim fața lui Dumnezeu”.

Mijloace: Unite de același „DA” în Duhul Sfânt să descoperim în fiecare zi că pentru a păstra unitatea și fraternitatea se cer:

1.     să conștientizăm că eliberarea interioară, mulțumirea sufletească și apropierea de Cristos ne deschid mult la iubirea celor din familia noastră religioasă;

2.     să ne simțim alături prețuindu-ne reciproc, căutându-l împreună pe Cristos;

3.     să avem încredere și să ne ajutăm mereu;

4.     să cultivăm dialogul și împărtășirea la nivel locală, zonală etc;

5.     discuțiile dintre noi să fie constructive, fără critică și să avem tăria de a păstra confidențialitatea atunci când aceasta o cere;

6.     să ne rugăm unele pentru altele;

7.     să ne deschidem la problemele și suferințele surorilor;

8.     să fim atente la modul cum se face și cum se primește corectarea fraternă;

9.     să iertăm din toată inima în spiritul unității, fără a aștepta ca aproapele să facă primul pas;

10.  să practicăm jertfirea de sine.

 

Adăugiri la Normele Aplicative.

Pentru superioara locală: 2 mandate consecutive de 3 ani, cu posibilitatea celui de-al

3-lea mandat cu condiția să aibă 2/3 din voturi și aprobarea Superioarei Generale și a Consiliului general;

Pentru superioara zonală: 2 mandate consecutive de 4 ani, cu posibilitatea celui de-al

3-lea mandat cu condiția să aibă 2/3 din voturi și aprobarea Superioarei Generale și a Consiliului general;

Pentru superioara generală: 2 mandate consecutive de 4 ani, cu posibilitatea celui de-al 3-lea mandat cu condiția să aibă 2/3 din voturi și aprobarea Episcopului Diecezan.

Sărăcia: - contribuția să fie prevăzută și fixată de Capitulul General;

    - existența unui proiect pentru casa surorilor pensionare și bolnave;

    - pentru contribuția anuală s-a fixat să rămână un salar pe an.

Ascultarea: Deciziile Superioarei Generale și a Consiliului general sunt luate în urma consultării și aprobării Episcopului diecezan.

Castitatea: la articolul 9, aliniatul 2 din Normele Aplicative ale Constituțiilor s-a adăugat: „exceptând cazurile de necesitate și cu acordul Superioarei Generale”.

- Atunci când este o sărbătoare a Institutului o consilieră generală în colaborare cu Superioara zonală se va ocupa îndeaproape de bunul mers al evenimentului.

- Când o soră are un deces în familie o va anunța pe Superioara Generală și pe Superioara zonală.

 

    Sr. Simona Ceobanu                                                                                                                                   Sr. Lenuța Băcăoanu

      Secretară generală                                                                                                                                          Superioară generală